Corect, ploaia căzută în neștire taman înainte de primul meci oficial al naționalei pe 2015 a... înmuiat planul tehnico-tactic gândit de conservatorul strateg la al treilea mandat de selecționer și nici măcar elicopterul trimis de prietenul, vecinul, partenerul de afaceri Gabi Oprea (al lui Iordănescu, că doar nu al lui tata- mare) nu a venit de hac băltirilor de la Ploiești. Adevărat, feroezii nu mai sunt
guguștiucii fotbalului de pe vremea lui Răducioiu - care le-a dat patru din patru, toate goluri din pase marca Hagi, în partida de acum 22 de primăveri -, fiind chiar de admirat măiestria cu care danezul Olsen își transmite gândirea tactică, de fost campion european, unor amatori. Și au dreptate, de asemenea, cei ce susțin (apropo de fluierături și alte exprimări ale nemulțumirii publicului de după pauza jocului de duminică) că "tricolorii" merită mai mult respect, ca tot ceea ce ne e, sau ar trebui să ne fie, reprezentativ.
De acord fiind cu toate astea, ultima aserțiune se poate discuta și cumva viceversa: ăia mai puțini reprezentativi, luați persoană cu persoană, care poate au atentat la pușculița familiei pentru biletul de meci, ei nu merită respect? Anonimii care au umplut tribunele nu au nici cel mai mărunt drept de a pretinde un pic de spectacol sau măcar punerea osului la treabă din partea celebrităților care din asta trăiesc și se-mbogățesc, mai ales când joacă împotriva unora ce-și câștigă pâinea din construcții, pescuit, dascălit, scris la gazete, ba chiar și a unui... șomer?!
Publicul ploieștean a creat atmosfera firească la un meci al naționalei, cântând, aplaudând, încurajând - de dinainte de Imnul intonat de Sânmărtean cu mâna pe inimă (a la americani și a la Iohannis), până când, pur și simplu, s-a săturat să vadă că: ăl mai amenințător pentru poarta bravului Nielsen se arată un fundaș (Papp); Popa pare făcut pentru altfel de slujbe decât cea de pe gazon; Rusescu e spectaculos doar pentru că poartă masca aceea protectoare de alde Mureșan; unicul gol a venit cu noroc; Sănmărtean și-a putut etala numai în prima parte clasa, părând deranjat și de insistența lui Maxim de bate numai el loviturile libere.
Bomboana pe coliva nemulțumirii spectatorilor a pus-o Tata Puiu, când a decis prima schimbare. Conservatorismul antrenorului care ține cu orice preț la rezultat a anihilat, în acel moment, viziunea strategului cu bătaie lungă. Preferând experiența lui Tănase în locul tinereții unor Andone sau Bumba, presupusul
vulpoi bătrân Iordănescu nu numai că a răpit publicului (de pe stadion, dar și din fața televizoarelor) șansa de a-i urmări în România pe cei ce marchează prin Spania sau Italia, dar a gafat - e o părere - precum un începător în meserie: l-a expus pe cel mai neiubit fotbalist al momentului, proaspăt autor al incalificabilului gest de a scuipa fanii, exact când jocul
mergea atât de prost, tocmai pe stadionul ce nu poate uita cum Petrolul a fost egalată, luna asta, în Cupă, la ultima fază, din centrarea lui...Tănase.
Cum planul a fost, totuși, îndeplinit și România se menține în fruntea grupei, restul poate fi dat uitării. Oare?!
George PLAURIAN