Cel mai bogat român din fotbal și din tot ce mai mișcă de la Zimnicea și Giurgiu până-n Sighetu Marmației, Curtici sau Albița a căzut victimă Cruciadei DNA. Dare de mită scrie, de-acum definitiv, pe fruntea lui Ioan Niculae, dar fără legătură cu vreo trântire de meciuri : nu drumul Astrei spre trofee și Europa l-a târât, pentru doi ani și jumătate, după gratii, implicarea în mizeria politichiei îl fac să plătească un preț muuult mai mare decât orice
gheșeft din subvenționarea de gaze.
Sublinierea e absolut necesară, fiindcă fotbalul nostru are de suferit, profund și în mod cert, încă o dată, din această proaspătă condamnare venită la ceas de seară, deși mingea și iarba n-au fost în decorul
piesei jucate în jurul unui candidat la președinția României. Spre deosebire de Dosarul transferurilor, această sentință atinge - și lovește crunt - lumea sportului doar prin persoana proeminentului. Ca și în cazul lui Pinalti, al lui Marian Iancu, ba chiar al lui
Hrebe, ultimul fiind cel care, colac peste pupăză, l-a "turnat" decisiv pe Niculae.
Șapte sau mai puține decât șapte, păcatele bogătanului infiltrat în fotbal după mulți alți posesori de oi multe și altfel de... cornute l-au transformat mai degrabă într-un personaj de operetă, un
Jiji 2, decât în atotputernicul binefăcător al industriei, agriculturii, sportului care vroia să apară și putea să fie. Recordman al schimbărilor de antrenori, conducători și alți colaboratori, patron care
pune botul la susuratul în urechi al lingăilor, ins care una spune și alta
fumează, șef iute la mânie, Ioan Niculae a făcut, totuși, CEVA:
- una bucată echipă luată din nimicul eșalonului trei și dusă până la impresionarea Franței, câștigarea de trofee, poziționarea ca vicecampioană;
- două bucăți stadioane, la Ploiești și Giurgiu, măcar la acest capitol fiind unic între foarte puținii care chiar au băgat bani în
fenomen.
Ce se va întâmpla de-acum cu aceste
bucăți de șuncă de Praga de pe masa tot mai sărăcăcioasă a fotbalului de la noi? Cel care le știe pe toate (
Hopa Mitică, desigur) s-a grăbit să facă profeție despre dispariția Astrei. Fără nici cea mai mică plăcere, înclinăm să-i dăm dreptate, de data asta. Dacă fata lui Niculae va face sau nu ca imperiul afacerilor să nu se prăbușească și multele mii de angajați să mai aibă de-o pâine, clubul din Giurgiu pare condamnat ca și proprietarul său, numai că nu la închisoare. Era oricum amenințat de creditori. Nu mai avea președinte executiv după înlăturarea lui Gheorghe. Dintre toți vechii colaboratori, doar Petrică Buduru și-a dovedit prietenia pentru Ioan Niculae, iar Costel Lazăr statornicia pe post de director sportiv.
Patronul vicecampioanei a amenințat, nu o singură dată, cu retragerea din fotbal. Și făcut-o din starea de om în libertate, unul atotputernic. Păi dacă îl bătea un asemenea gând când lumea toată era, sau măcar îi părea a fi, a lui, la ce să ne așteptăm acum?
George PLAURIAN