E un personaj aparte în lumea fotbalului nostru. N-a rupt gura târgului ca jucător, iar în calitate de antrenor a acceptat, cu seninătate sau poate cu incredibila-i modestie, să lucreze la echipe mici, de regulă din preajma Ploieștiului său, ori să stea în umbra altora mai puțini școliți decât el. Nu s-a sfiit să facă și pe traducătorul sau pe secretarul de club - la Astra, bineînțeles, fiindcă Astra părea că-i scrie pe frunte după mai bine de trei decenii de la prima legătură cu gruparea unde doar o o singură persoană (o doamnă mai
bărbată decât plutoane de domni - economista, fosta atletă Doina Radu) îl mai putea concura pentru vreo coroniță cuvenită celui mai fidel angajat. Totul, până în anul, recent, cu cifra ghinionului în el: după doar șapte luni de când devenise, în fine, antrenor principal de
Liga 1, a fost demis de
Ioan Gură Repede Schimbătoare, deși el duse echipa pe un loc, 2, unde nici ea nici că visase să ajungă, un tratament similar fiindu-i administrat și "Marii blonde", directoarea economică ce a fost o vreme chiar numărul 1 în club.
În puțin timp ce i-a fost dat să conducă pe primă scenă, Valentin Sinescu a obținut un șir de victorii. Dar nu numai cu echipa. Posesorul de diplomă de inginer, poliglotul, distinsul și mult cititul care este a surprins prin discurs, unul neobișnuit în lumea lui "să moară mama". Publicul larg a descoperit
un altfel de antrenor, ce se mărturisea în propoziții și fraze gen "am un respect pentru limba română", "nu-mi plac oamenii care țin trăsnete în mâini și generează furtună" sau "să tratăm totul cu responsabilitate de bărbați, dar cu entuziasm de copii".
Demiterea l-a durat într-atât încât a făcut infarct. Cu stent la inima-i ce bate în primul rând pentru fotbal, a revenit în prim-plan mai deunăzi, apărând - oficial, cel puțin- în postură de antrenor principal, în conjunctura plecării
Puriului de la Petrolul și a incompatibilității momentate a lui Teja de a sta pe bancă. Și surprinde iarăși, dacă nu prin victoria cu U Cluj a unei trupe ce cam uitase să bată, măcar prin discursu-i inconfundabil. De astă dată,
domnul Sinescu s-a arătat nu doar un inedit filosof prin fotbalul cucerit de manele, dar și posesor de umor fin.
Aparenta-i "scăpare" în enumerarea de nume care explică ascensiunea neașteptatului lider din
Liga 1, acel Vassaros rostit în loc de Manolov, a sunat ca o răbufnire împotriva unui sistem - una îndelung mocnită de un om ce trăiește de-o viață în el și care nu a mai comis(emis) nicicând asemenea
erezie. "Ieșirea" lui Vali Sinescu îndeamnă la și mai multă reflecție asupra adevărului acestui campionat, marcat de atâta suspiciune, uneori mai ceva decât pe vremea
Cooperativei, în ciuda trimiterii după gratii a unui consistent lot de oameni din fotbal.
Să ne mirăm și de cel mai proaspăt rezultat, de victoria Iașului la Craiova? Să o fi comis-o Kay sau Frăsinescu precum Bărboianu, cel acuzat de blat în recentul derby? Sau reculul oltean se explică numai prin pierderea mizei de drept de evoluție în Europa? Naiba știe, rămânem în ceață, mulțumindu-ne să zâmbim (trist) la poanta acestui altfel de antrenor...