Am mai văzut jocul ăsta! Și nu numai la echipele încropite de Pițurcă sau, mai nou, de
eternul Iordănescu. Pe sub Tâmpa sau Ceahlău, în Capitală și lângă ea, sau, cel mai recent și concludent, prin Mureș sau Iași - ăsta e nivelul Ligii 1, dar și al grupei mici din preliminariile europene, în care anonomii din Feroe au ajuns să dea de pământ cu epigonii unor foști campioni europeni.
N-am jucat nimic la Belfast, deși
deranjul pentru "tricolori" a venit mai degrabă de la vânt decât dinspre adversarii de mână a doua, nimeriți în fotbal după ce or fi fost refuzați la rugby, care-i mult mai nimerit pentru fibra irlandeză. A, da, corect, i-au verificat reflexele lui Tătărușanu alde Lafferty, însă nu prin vreo schemă tactică a lor, ci pe fond de gaură în apărarea condusă de ditamai fundașul de Premier League.
Chipciu a fost simbolul neputinței din ofensiva actuală. Dar Maxim a jucat ceva? Dar Budescu de ce a fost lăsat să-și vadă de... sărmăluțe, iar Sânmărtean de oblojirea de după experiența arabă? Secretosul Tata Puiu ne va lămuri cu adevărat, poate, la Paștele Cailor, ascunzându-se după rezultat, care aduce "un punct extraordinar pentru calificare", cum sare în apărarea Generalului însuși Mircea Lucescu. O fi, însă iată că ungurii ni se vâră-n coastă și ne bagă-n tremurici vara întreagă: să scuipăm în sân, dar jucând ca la Belfast putem da cu piciorul celei mai simple șanse de calificare la un turneu final!
Până una-alta, naționala și-a dat cu stângu-n dreptu’ de două ori făcând doar
nul cu nord-irlandezii. O dată fiindcă nu s-a detașat în grupă și apoi deoarece nu a izbutit acea răzbunare peste ani pentru o calificare ratată, la aceeași adversară, de o generație care măcar făcea spectacol. Misiunea devine complicată, domn General, și să ne fie cu iertare, însă când vom îndrăzni să și mai jucăm ceva, nemaiașteptând doar minuni de la iconițe?
George PLAURIAN