Să ne înțelegem: nu am crezut nicio clipită că Liga rămâne cu ochii-n soare și face buba mare din cauză de rele tratamente aplicate de SMURD-ul său, care nu-i apărut precum Noe la Potop din tagma îmbuibaților peste noapte în prea originalul capitalism românesc, nici dintre politicienii primari sau șefi de județ (ocupați acum un pic cu/de
denea). Păi dacă nu erau dumnealor sigure că au
Arafat-ul lor, cum credeți că se pornea așa fulminantă cursă a transferurilor - ASA își trage și
Bursuc scump, și una bucată de jucător, în medie, pe zi; Hagi vinde 10, dar și cumpără 8; de după gratii, Niculae îi face poftele lui Șumudică; până și alt zgârcit de top, cel din "Groapă", dă un șut politicii de austeritate, anunțând inclusiv creșterea nivelului salarial; etc, etc?
S-a jucat, de fapt, la cacealma în tot tărăboiul din jurul drepturilor de televizare, cele două adună(tu)ri generale LPF fiind un fel de praf în ochii lumii. Actualii deținători ai acestor drepturi și-au forțat și ei, ca băieții, norocul cu acea propunere de reducere a sumei datorate pentru transmiterea unui campionat care, așa vai mama lui cum chiar se prezintă, tot produce ceva - măcar pentru amatorii de cancan, deveniți mai numeroși
la Românica decât împătimiții fotbalului. Au încercat, ca băieții (ăia deștepți nu numai în domeniul energiei), deși cunoșteau că nu le va ține tentativa, alții stând la pândă, cu teșchereaua pregătită pentru o competiție de care altfel și ei se plâng ca de o afacere fără profit concret.
Dar mai ales prezența lui Gino Iorgulescu în fruntea LPF trebuie că va fi asigurat liniștea din spatele ușilor închise. Omul a fost mereu descurcăreț, prieten și cu vechea stăpânire, și cu cea actuală (despre chefurile cu Nicu Ceaușescu a răsuflat câte ceva chiar înainte de '89, iar asupra relațiilor cu alde Ponta, Oprea, Dragnea nu mai există secrete). Puțin sociabil, mai degrabă taciturn și nepăsător față de protocoale - nu s-a sinchisit să apară măcar la decernarea trofeului organismului pe care îl conduce-, giurgiuveanul a reapărut prea brusc în lumea sportului în care lăsase deja destule urme, în diferite ipostaze, pentru a putea crede cineva că businessman-ul de succes al trattoriilor se vâră iar în fenomen doar așa, ca musca-n lapte. El tăcea, dar veghea. Ceea ce tocmai s-a demonstrat prin proaspăta virare de tranșă contractuală din drepturile de televiziune.
Interesant în toată tevatura asta că Hopa Mitică a întors-o, încă o dată, ca la Bălcești. Tovul Dragomir nu mai cere, ca acum numai câteva săptămâni, să vina DNA, implicit să cadă Iorgulescu, acum cică a pus și el umărul, din calitate de simplu cetățean microbist, la liniștirea cluburilor. Ha, ha!
Hai, băieți, nu e ora închiderii...
George PLAURIAN