După Georgică Utecistul, a părăsit puşcăria şi Jean Cooperatistul. Pentru cel mai puţin vinovat dintre toţi, care a şi plătit suma imputată, calvarul continuă, promisiunile de graţiere a lui Gică Popescu pierzându-se în marea de amăgeli electorate...
Curând octogenarul Pădureanul a ieşit la aer curat, joi, la termenul de bunăvoinţă a justiţiei, executând fracţia de pedeapsă obligatorie pentru condamnaţii de vârsta a treia - deci, este eliberat condiţionat. Putea să scape cu vrea 50 de zile mai înainte, dar vajnica procuratură de Românica s-a ţinut băţ, contestând hotărârea judecătorească de la finele lui aprilie.
A ieşit pe hâda poartă zâmbitor şi vioi, cum se titrează undeva, surprinzându-i mai ales pe aceia care se aşteptau la o apariţie de
jucărie stricată, după atâtea veşti alarmante despre starea sa, strecurate printre zăbrele. Mă mărturisesc şi subsemnatul nedumerit, fiindcă îl întâlnisem cu 2 ani înainte de condamnare şi era, de atunci, umbra Lordului de odinioară.
De-a dreptul mască ne-a lăsat însă cu afirmaţiile sale. La 79 de ani, diagnosticat cu boli dintre cele mai ameninţătoare, pentru care se îndoapă cu 24 de medicamente pe zi, Tata Jean nu se gândeşte să-şi ducă în linişte zilele ce îi mai sunt date, să se îngrijească, doftoricească, răsfeţe cât de cât. Nu, în totală antiteză cu Copos (cel ce-şi socoate intrarea în fotbal o mare greşeală a vieţii), primul gând al venerabilului Pădureanu a bătut către... întoarcerea la club!?!
N-o fi aflat, bietul, sau poate
Coana Roza (cum i se zice în argou teribilei maladii a pierderii memoriei) îi dă târcoale: Gloria - echipa Bistriţei, dar şi a lui, dacă nu mai ales a lui - a fost dezafiliată, iar cealaltă echipă omonimă, ce se mai numeşte şi Progresul, e ca şi retrogradată în L4, ameninţată chiar cu excluderea din orice competiţie. Pentru el nimic nu contează - Jean nu mai dansează, dar tot fotbal, numai fotbal visează, ca vrabia mălaiul sau pruncul sânul mamei. Fiindcă fotbalul l-a făcut om, i-a fost ( cum afirma de cum da din nou peste libertate) "plăcerea vieţii".
Şi-a făcut "plăcerea" pe căi mai mult sau mai puţin curate şi drepte. Este socotit creierul
cooperativei de altădată, dar a şi trimis în fotbalul mare (câte) un Viorel Moldovan. Şi ştim prin ce se deosebeşte de toţi, dar absolut toţi cei care au avut cluburi pe mână, nu? Ei bine, e unicul care nu s-a îmbuibat, nu a făcut avere: banii negri şi deloc puţini pe care i-o fi manevrat au asigurat lunga prezență a Gloriei pe prima scenă.
Nu-l mai așteptăm în prim-planul fotbalului nostru. Dar nici nu-i ignorăm revenirea între cei ce ne bucurăm de bunul cel mai de preț, cu toate păcatele pentru care s-a plătit sau nu. Sănătate, Jean Pădurean, că doar ea e mai bună decât toate!
George PLAURIAN