Cam la o lună de la preluarea echipei în care, ca jucător, şi-a aflat drumul spre faimă şi avere, Mirel Rădoi are emoţii de... boboc. Nu de student, că de carte nu a avut vreme, ci de şef de trupă fotbalistică - că antrenor nu se poate pretinde fără patalama (punem pariu, nu mai e mult pînă la primele contestaţii, pe tema asta, făcute în scris, cele verbale fiind deja din plin auzite).
Examenul dintâi al noului antrenor - pardon, director sportiv din Ghencea va fi unul
ca pe mână prin alura de Liga Campionilor, fie numai în tur preliminar. Dar, cum Steaua a fost cap de serie în tragerea la sorţi, soarta nu putea fi prea crudă cu fostul căpitan la alt debut. Şi la o primă vedere nici n-a fost: AS Trencin are doar 23 ani de existenţă, Astra a eliminat-o, în urmă cu două stagiuni, din Europa League, iar naţionala Slovaciei reprezintă, în fotbalul continental, mai puţin decât Cehia, alături de care a format cândva o vicecampioană mondială (pe care, la CM din Mexic 1970, România o învingea cu 2-1, prin golurile marcate de Neagu şi Dumitrache, plecaţi de multişor spre cerurile către care tocmai s-a înălţat şi admirabilul, discretul, inovatorul
domn Angelo Niculescu - mulţumim şi odihnă-n pace, Domn Profesor!).
Numai că între timp, de la calificarea lui Budescu & comp, Trencin a devenit, pentru prima oară, campioană în ţara sa. Are un lot de peste 7 000 000, incluzând brazilieni sau olandezi de-ai patronului, Tscheu La Ling, mai ieri jucător la Ajax, celebrul club cu care adversara Stelei se află, atenţie!, în relaţii de parteneriat.
Vom vedea destul de curând dacă antrenorul - pardon, directorul sportiv Rădoi a avut sau nu noroc din prima. Să nu uităm însă că norocul şi-l mai face şi... Mirelul, cu mâna lui (plus braţul ocrotitor al naşului său), marea piatră de încercare fiind de acum în calea sa, anume închegarea unui lot care să nu mai sufere ca trupa lui Gâlcă în primăvară. Or, deocamdată, Steaua nu e defel şi o campioană a transferurilor - poate numai la capitolul cedări în acest an binecuvântat.
George PLAURIAN