Arenă de Cocoțații din Câmpie, fotbal pe veresie. Doar îmbulzeala pentru biletele vândute la spălătoria (?) stadionului cel mai apropiat de plaja preferată a românului și prezențele la patru ace de la tribuna oficială mai aminteau că în prea toropita Constanța ar fi, ar trenui să fie, un punct de fierbere (și) în fotbalul nostru, un meci al celor mai bune echipe din sezonul cu cântec încheiat și câștigătorul silit la plecat.
Joc cu miză, cu trofeu pe masă? Da de unde! O simplă formalitate, o chestie profitabilă, la o adică, pentru CV-ul unora. Cel puțin prima repriză n-a diferit prea mult de vreo miuță încinsă pe nisipul din apropiere pentru o ladă, două de bere. De fapt, cum avea să se dezvăluie, învingătoarea s-a sărbătorit cu pizza… Venită cu autocarul la Mare (nouă ore pe drum, că-s vremuri de austeritate, cu prezent incert și viitor în ceață a la Londra), ASA duce la Târgu Mureș primul trofeu în cel mai bizar moment al existenței sale.
O victorie mai chinuită decât celelalte în fața Stelei, în care determinantă pare să fi fost cravașa lui Dan Petrescu, de la pauză. "Vreți să plec încă de acum sau jucați ceva o repriză?", și-ar fi întrebat Bursucul elevii de câteva săptămâni. Chiar așa, el are timp și bani de pierdut?! E profesionist, nene, a făcut o campioană peste noapte (noaptea cea lungă a fotbalului românesc) și a confirmat acum că poate face bici din... nimic, simțindu-se până la urmă în evoluția vicecampioanei calitatea omului de fotbal trecut pe la Academia Chelsea. A venit, a văzut (că nu se poate mai mult), a învins și, deci, poate porni cu cugetul împăcat o altă aventură – poate spre ceva performanță, sigur către un business de mileniu trei, deși trebuie să-l atenționăm pe energicul Dan că economia Chinei tocmai a anunțat o prăbușire mai alarmantă decât situația din Grecia.
Faptul că unul dintre oamenii de bază ai câștigătoarei Supercupei 2015 a fost superoriginalul veteran căruia i-a fost de ajuns să se antreneze două zile, după propria mărturisire a lui Ousmănescu (N'Doye chiar se arată român când se jură, neaoș, "să mor eu!"), spune multe și acelora ce nu au văzut cum a fost la arena în paragină din orașul ce a fost, și nu mai e, al lui Mazăre, al Farului care însemna ceva în fotbal. Celor care am văzut meciul trebuie că ni s-a făcut inima de microbiști cât un purice gândind la Trencin: după cum a jucat la Constanța, Steaua n-ar nici o șansă de grupă europeană, pe Rădoi nu-l prinde paltonul (nici... bacalaureatul) la echipa nașului! Orice alt comentariu pare de prisos - deie Domnul să ne înșelăm!
George PLAURIAN