Ce contează că a învins echipa a doua sau a noua a englezilor, tot West Ham United - adică tradiție, Premier League, marketing și buget de necomparat cu realitatea crudă din Liga Insolvențelor - scrie pe ea, eliminata Astrei! Al doilea play-off la rând în care urcă giurgiuvenii înseamnă o ispravă extraordinară pentru un club ce trăiește periculos, condamnarea patronului (din cauze extrafotbalistice) fiind doar vârful aisbergului întins de la Ploiești până la domeniul dunărean cu elefant împăiat al lui Niculae.
Recital, nu altceva, a dat Budescu, cel mai artist dintre jucătorii momentului în Liga 1. L-o fi văzut, măcar de astă dată, Tata Puiu? O fi priceput, în fine, Nașu' Jiji (deși orgoliul deșanțat îl va opri să recunoască) de unde trebuia să pornească o campanie de achiziții, fiindcă exact un creator la nevoie realizator îi lipsește, mai întâi de toate, Finului pentru a face din FCSB o Steaua? Dar despre cum l-a servit pe meșterul Costică brazilianul pur-sânge De Amorim, care păcătuiește doar printr-o rară modestie, ce are de zis prea cucernicul care se tot codește să-l ia pe sud-american? Alt brazilian, Junior Morais, a stat la originea fazei golului egalizator. Însă, dacă Budescu este vedeta în stare să-și scoată trupa din situație de echipă oarecare, iar Wiliam DA are și el o clasă peste nivelul ansamblului, să nu uităm de antrenor.
Așa cum se arată, gură mare și figură tare, Șumudică-i antrenor, nu glumă! Numai un nebun ca el putea să se întoarcă acolo de unde fusese, nu chiar cu mult timp înainte, izgonit, să preia Astra în condiții și mai puțin faste decât la precedentul mandat, să-l ridice în slăvi pe Budescu și când acesta nu strălucea, să treacă peste antistelismu-i celebru, să meargă tot pe mâna lui Lung după un gol de guguștiuc primit ș.a.m.d. Iar acum să treacă poate cel mai greu examen al carierei sale zbuciumate (una după chipul și asemănarea firii, nu?), găsind cheia calificării prin egal în Albion - cu prima echipă de la West Ham - și victorie acasă - fie ea doar asupra formației a doua sau a noua a englezilor, dar după 0-1 în minutul 3, amănunt esențial în definirea unui antrenor cu sânge-n instalație.
Jos pălăria, Mariusică, nebun frumos al câmpului de fotbal! După cum frumoasă se arată și nebunia omului din umbră al Astrei, acest Petrică Buduru rămas mereu la greu lângă club și Niculae, chiar atunci când un Gheorghe vroia să vămuiască el tot. Modestia și abilitatea de a dansa pe frânghie în conducerea grupării , dovedite în ani buni de către valorosul jucător al Farului de altădată, reprezintă o altă cheie în care trebuie citită orice performanță astrală, egală mereu cu depășirea propriei, realei condiții.
Și tot așa, un nebun frumos de-al nostru, fie el cu dublă cetățenie, este și Vasile Miriuță, căci ce antrenor zis cu scaun la cap mai forțează calificarea, în deplasare, după 0-3 acasă?! Victoria scoasă, cu totul și cu totul neașteptat (mai ales că a condus cu 2-0), de ASA în Franța va rămâne de referință și aproape că ține de miracol în condițiile în care continuă să existe vicecampioana.
Iar dacă tot ne-am apucat să înșirăm nume pornind de la și parafrazând acel titlu, "Frumoșii nebuni ai marilor orașe", al unui mare scriitor-microbist ( ce dor ne e de dumneata, nea Fane-Fănușule!), să-l punem pe listă și pe Mirel Rădoi : nu a putut duce FCSB în ChL, dar măcar a arătat că merge pe mâna lui, că știe să riște, să forțeze imposibilul. Sunt primele semne că Olăroiu nu s-a jucat cu vorbele când i-a prevestit un viitor de antrenor pe măsura firmei de jucător.
Cu asemenea zbuciumați, dracu' nu mai pare atât de negru în fotbalul nostru...
George PLAURIAN