Toate microfoanele, camerele, sudalmele se concentrează tot pe naș, pe fin, pe puștiul necopt din poartă sau pe internaționalul care nu se regăsește cu nici un chip(ciu). Tocmai a mai comis o năsărâmbă echipa cu nume mare redusă acum la niște inițiale de zeflemea (o posibilă variantă: Fabrica de Calcule Strâmbe Becali), poticnind-se în meciul cu o vicecampioană, e drept, dar una despre care te și minunezi cum de se mai ține băț când are purcea moartă-n coteț. Și, în consecință, vulturii se rotesc deasupra a ceea mișcă din Ghencea până-n Pipera, simțind că-i rost de pradă mintenaș, după proaspetele emanții becaliene, că nașul n-a mai răbdat, a dat atac la ruda prin alianță, pe motiv de neștiință a mobilizării vestiarului.
Dar haideți să nu cădem în patima amatorilor și a media-profesioniștilor de cancan, să lăsăm campioana în liniștea dinaintea furtunii Rosenborg, altceva decât zbaterea în gol a steliștilor oferind, totuși, subiectul nr. 1 al acestui weekend. Și nu pentru a nu intra în gura(mare) a galeriei din Ștefan cel Mare o facem, fiind realmente o premieră de luat în seamă ceea ce - până diseară, cel puțin - reprezintă surpriza momentului. Șase etape au adus-o pe Dinamo în frunte, după nenumărate zile, ba chiar niscaiva ani. Parcă nici lui Rednic nu-i venea să creadă vâzându-și echipa atât de doritoare contra garniturii debutante în L 1, care avea o linie de clasament similară aceleia a mult mai titratului club petrolist. Cel mai revelant fapt e chiar cel intrat în anale, un 3-0 purtând exclusiv semnături de talente neaoșe - Filip , Matei, Rotariu. Neutând că și mai crudul Petre a marcat în acest sezon, e cazul să recunoaștem că asistăm la primul semn despre posibila viabilitate a proiectului primit cu atâtea rezerve, dacă nu de-a dreptul cu scepticism.
New Dinamo e, poate, un concept mai aproape de realitatea momentului traversat de fotbalul nostru. Probabil că Negoiță nu-i zgârcitul neavenit acceptat de voie-de nevoie după perioada în care în Groapă se învârteau bani cu lopata. Sigur e că urmașul de Borcea, Nețoiu, Walter, de frați Becali (ca să amintim doar foștii conducători aflați unde nu le dorim nici dușmanilor dovediți) se-ntinde cât îi e plapuma și, până una-alta, a făcut ce a promis așa, pas cu pas. Pasul până în vârful ierarhiei, cu cel mai bun golaveraj, fără de înfrângere (cum numai Hagi a mai rămas - tot "bătrânul" Cernat a marcat, Iordănescule!), obligă cel puțin la mai multă atenție, la camere și microfoane îndreptate către noua aventură a lui Rednic cu Ștefan cel Mare. O fi el, Mircea, Puriul și Strâmbu’, însă meseriași asemenea numeri pe degete...
Dar drumu-i lung, câte ne mai sunt rezervate numai Ăl de Sus poate ști.
George PLAURIAN