Ne e dat să stăm cu inima cât un purice, și ăla cu stent, pentru meciul de la Budapesta, deși specialistul în parchet (de jucat cu mingea pe el, nefiind vorba aici despre ce lustruia respectivul pe la Cotroceni, pe când activa pentru un fost președinte proaspăt inculpat penal) se trezește vorbind despre tricolori egal favoriți cerți. Ceea ce sună cumva - în contextul de Europa pa, al atâtor năsărâmbe din campionat, al cotei în scădere continuă pentru fotbaliști români la export - asemenea angajamentelor politrucilor comuniști de realizare a cincinalului în patru ani și jumătate.
Inima-i purice făcută când citești la Gazetă că Generalul nu i-ar fi chemat la lot pe Papp sau Chipciu doar așa, să le mai ridice moralul afectat de deziluziile de sezon care sunt steliștii - ar vrea să îi titularizeze! Să nu fi sesizat un așa experimentat purtător de cașchetă că în același spațiu în care fundașul s-a făcut de fecale există, pe exact același post, un Mățel în mare formă, care tocmai a dat un gol spectaculos, deci la capitolul aport ofensiv (dovedit de Papp cu irlandezii) cei doi sunt la fel de potenți, diferența fiind făcută de forma actuală?
În schimb, Budescu pare să fi fost convocat doar de gura lumii. E preferat, cică, Sănmărtean, de parcă totul se reduce la o concurență pe un post anume, iar doi regizori deodată s-ar… călca pe bătături. Păi la ce folosește atâta rutină, strategie, filosofie de joc adunate amar de ani dacă nu poți găsi loc pentru două supertalente într-o aceeași distribuție? Și dacă mai doriți o nedumerire, poftiți: cum de nu contează că Pantilimon e în topul statisticilor pentru portarii din Anglia?
Dar nu numai opțiunile selecționerului ne fac să palpitam înainte de Budapesta - în fond, Iordănescu știe mai multe decât oricare dintre microbiștii care suntem și nu ne-am supăra deloc, dar deloc!, să ne tragă câte o scaltoafă fiecăruia, făcându-i inclusiv pe Chipciu sau Papp să mănânce jar și să asigure calificarea! Inima e cât un purice la gândul aventurii suporterilor noștri. Faptul că merge fiecare după cum îl duce mintea și buzunarul, având loc de adunare într-o anume piață dintr-un oraș asaltat de imigranți ar fi de ajuns pentru a avea emoții. Dar se adaugă manifestările xenofobe din tribune la ultimele meciuri ale campionatului ungar (pedepsite prompt de forul din țara vecină). Se anunță, așadar, o atmosferă de război la Budapesta, unde și așa autoritățile au mari problem cu afluxul de străini ce asaltează Europa. De aceea nu putem decât să sperăm că românii nu numai că nu vor provoca în vreun fel, dar că se vor abține de a răspunde manifestărilor ostile ce, mai mult ca sigur, vor veni dinspre pătimașii suporteri unguri.
Să arătăm că "noi vrem pace", care și fotbal înseamnă la origini, iar în privința rezultatului - "ce e scris și pentru noi" aia să fie, dar nu vreo rușine...
George PLAURIAN