Punct la Budapesta. Da, prinde bine, e încă în pas spre calificarea dintr-o grupă mai ușoară decât îngreunarea penei de gâscă la trecerea prin apă.
0-0 în Ungaria mulțumește conducerea federației - planul e făcut cumva, rezultatul contează -, jucătorii, care se pot întoarce întregi la cluburile unde își câștigă existența, probabil și Generalul, rămas neînvins, având alte ocazii de a-l egala pe Pițurcă la număr de victorii cu naționala. Dar pe noi, microbiști, chibiți, scârța-scârța pe tastatură, ce ne-ar putea mișca la coarda sensibilă din ce-am văzut vineri seară? Posesia superioară, faptul că tricolorii au jucat destulă vreme cu fundașii la centrul terenului? Cu cine am făcut-o, însă, și la ce ne-a folosit, dacă nici unui adversar așa mediocru nu suntem în stare să-i facem a simți cum îi trece glonțul pe la ureche, darămite să-l trimitem la reciclare fotbalistică?
Să n-o mai lungim: zerourile de pe tabelă reflectă cu fidelitate nimicul unui meci de calificare, în care s-a jucat cu atâta seninătate încât, dacă nu ar fi istorica rivalitate dintre națiuni, aproape că ne-ar putea duce gândul la lucruri necurate. Bătuta pe loc apare, o dată mai mult, partitura pentru care naționala a căpătat predilecție, iar asta așa, la modul apăsat, de parcă doar așa ceva ar repeta cu Nea Mărin (șeful dansului popular de la televizii)!
Nema sclipiri, nula a nula faze de tăiat respirația, nici o ghidușie dinspre Sânmărtean. Și schimbările au fost efectuate tardiv, numai Chipciu având timp să arate că nu mai arată ceva fotbalistic de vreun an, scutindu-ne de o altă ocazie de selecție nefondată prin cartonașul încasat stupid de rapid. Budescu n-a fost în teren decât după ce se bătuse lovitura dintr-o poziție care l-a făcut golgeter, iar Maxim a intrat de parcă avea ceva de transmis arbitrului în limba lui pe finalul-finalului unui meci cu fotbal ioc.
Dar, gata, că vine Grecia și-o să vedem noi, veșnic nemulțumiții doar cu rezultate, ce ne vor arăta ei, tricolorii! Sau vindem iar castraveți la grădinar?
George PLAURIAN