Să punem alături niște imagini.
Într-una, fixată în memorie după ce retina a reținut-o "via" TV, apar cea mai vestită româncă a tuturor timpurilor și tânăra pe care aceasta o admiră într-atât încât își lasă toate treburile, bărbatul și băiatul, pentru a-i fi aproape - chiar dacă doar ca simplă spectatoare și suporteră. Cu Nadia în tribună, Simona a dărâmat porțile semifinalelor Openului american, simpla prezență a Zeiței de la Montreal, susținerea și încurajările acesteia ajutând-o pe domnița Halep să forțeze imposibilul ce părea conturat în loviturile ca din tun ale adversarei din
Rusia Albă. Un
magnetism creat realmente (unul cum numai între mari valori poate deveni aievea) de vreme ce numărul 2 din tenisul feminin al lumii a ținut să-l releve, în auzul telespectatorilor mapamondului, în speach-ul de după victorie.
O cu totul altfel de imagine ar fi aceea cu mii și mii de români umblând năuci prin noapte după metrou sau mijloacele RATB promise, prin site-ul federației lui Burleanu, a avea program prelungit după meciul cu grecii. O altă promisiune, asemenea multora din programul electoral de dinaintea
cutremurului fotbalului din martie 2014, dovedită numai praf în ochii lumii, nerespectată de echipa politrucului înconjurat în tribună nu de oameni care și-au rupt oasele pe gazon, ci de alți specialiști în vorbe fără acoperire.
Iar un alt treilea "tablou" poate fi alcătuit din crâmpeiele surprinse de camere și microfoane pe marginea terenului în care se juca un meci din Cupa Ligii.
Antrenorul botoșenenilor a sintetizat grozav știința de a conduce, ca un le(u)o, o echipă românească demonstrată de destui tehnicieni, cu sau fără licență. Cu indicații... tactice și apeluri la mobilizare care încep cu "fu...", cu "pi..." sau "pu...", să ne mai mirăm că fotbalul mare ne-a întors spatele, cel puțin la nivelul cluburilor?
Alăturând aceste imagini, sesizăm lesne nu numai diferențele, ca de la cer la pământ, între mentalități și atitudini, între vorbe și fapte, între dovezi de respect și etalări ale nesimțirii. Mai putem găsi, pe cale de comparație, încă o dată!, una dintre explicațiile realității crunte de a fi ajuns unde am ajuns cu fotbalul.