Cum-necum, mai așa, târâș-grăpiș, printre preocupări și refulări de cupe europene și națională, campionatul a trecut de zece "valuri" și nu mai e mult până se duce turul, în noua formulă. Clasamentul la zi e mai degrabă cu o ordine puțin așteptată, dar e prea devreme de tras concluzii și făcut anticipări. Cea mai recentă etapă a complicat lucrurile ce păreau să se contureze.
Astra e încă în frunte, dar câți să fi pariat că Iordănescu cel mic îi va mai închide gura cea mare a lui Șumudică, chiar la Giurgiu? Sau că new Dinamo va sfârși și bătută, și cu banii luați (pe cartonașe), tot acasă, cu un CFR care moare(ziceau unii), dar nu se predă, Rednic ratând astfel ocazia de a ajunge lider făcând bici din... vorba aia? Iar despre egalul scos la Târgu-Mureș de altă mare suferindă a momentului, ce să mai crezi?
S-ar putea vorbi de o competiție strânsă, în care apariția rezultatelor mai puțin scontate îi dau un anume farmec, îi sporește interesul. Însă părerea cea mai vehiculată, chiar îndreptățită, rămâne aceea a nivelării în jos la nivel de calitate fotbalistică în L 1, populată de prea mulți jucători de import cu prea puțină valoare dovedită, nu din aceea compusă pe cv-uri de cohorta de agenți cu care ne-am procosit, maică...
Asta e și, deși nu e defel bine!, cu asta defilăm - în afara Europei defilăm. Iar peștele de la cap emanând mirosuri neconforme, e de ajuns să aruncăm o privire în ograda liderului pentru a ne lămuri cam pe unde ne aflăm. Se aude, se scrie tot mai insistent că Astra stă pe un butoi de pulbere, în ciuda verii care i-a părut fastă - se vorbește inclusiv de desființarea echipei! Întârzierile la plata salariilor au apărut de multișor, încă de pe vremea când Ioan Niculae se mișca liber printre afaceri care, însumate, treceau de miliardul de euro și băga o mulțime de bani în stadionul prea modern pentru un oraș mic, unde se adună la meciuri (ale liderului, ale unei echipe care a adus lume bună fotbalistică în Giurgiu) mai puțină populație decât la bâlciurilor din localități învecinate. Dar acum, cu patronul după gratii, restanțele sunt mult mai dese decât mesele oferite trupei, exploziva situație fiind explicată de conducătorul mai din umbră, Petrică Buduru, în stilu-i binecunoscut, de dat după cireș, când i se pun întrebări incomode. Dar omenește este de înțeles: ce să spună, că nu mai știe unde să se împrumute, conturile fiind la fel de blocate - ca însuși fostul (de acum) bogătan number one de Românica?!
Cât mai rezistă Astra? , iată întrebarea. Nu în fruntea ierarhiei, ci pe harta fotbalului nostru. O întrebare care, din nefericire, se aude, cu alte subiecte, în destule, prea multe, părți de țară - una în care se poate vorbi despre un singur proiect adevărat, ce-și merită la ora asta numele, Viitorul...
George PLAURIAN