Jiji a mai făcut, chipurile, o spovedanie publică. Chemând presa la palatu-i prea aurit, chipurile pentru ultima oară, pipereanul și-a mărturisit mai ales dorința aprigă de a dispărea ca persoană publică. Nu că nu i-ar plăcea să rămână regele camererelor și al tuturor microfoanelor - nuuu, doar teama de nu a mai ajunge vreodată acolo unde l-au dus păcatele comise cu voie sau fără de voie îl determină să se ceară șters de pe lista personajelor ce aduc
reiting.
În delirantu-i discurs creștino-socio-politico-economic, care numai tonul sfios cuvenit la un fel de spovedanie nu l-a putut avea,
bibicul a cuvântat și multe despre fotbal, că el doar la Steaua lui (rebotezata FCSB) nu renunță decât în cazul - greu de închipuit, bineînțeles -în care va pierde bani. În rest, toate afacerile trec, cel puțin la vedere, în scripte, în seama și numele oamenilor săi de încredere. Uite așa, cine știe?, ca mâine s-ar putea să-l vedem astfel pe lista oficială a milionarilor în valută forte pe un anume Ionuț Luțu...
Așadar, Jiji își clamează dreptul la liniște și pace dinspre
presari, ceea ce e și legal, și moral, numai că prea puțin credibil este, de vreme ce
FC Stâna lui
Becali continuă să existe. Să reziste el cu buzele lipite înaintea
televizioniștilor pentru totdeauna? Aiurea, doar guguștiucii crede-l-ar!
În fine, n-are decât să tacă, nu știm cine și-ar simți jignită inteligența de o așa dispariție autoimpusă. De luat aminte cu adevărat din toată poliloghia de ieri a fost faptul că prea cucernicul a scăpat porumbelul din gură când a dat să limpezează motivele ruperii prieteniei cu Pițurcă. Să reluăm și să analizăm un pic afirmația: "E supărat că voia 500.000 de euro de la transferul lui Gardoș. Dar eu i-am zis atunci că nici eu nu am luat bani, a luat doar clubul". Deci, una la mână, Becali G. recunoaște în gura mare însușirea de comisioane din transferuri de către șefi de club, antrenori și care or mai fi altceva decât agenții de jucători care din așa ceva trăiesc, legal. Și, doi la mână, asemenea sume babane (jumătate de milion de euro!) pe ce state de plată figurează ele, cum se plătesc dările cuvenite? - iată întrebarea după ce gura păcătosului adevăr a grăit.
Să ne amintim că nu mai departe decât zilele trecute fostul acționar dinamovist Turcu a vrut (invers decât patronul campioanei) să-și mai amintească lumea de el, așa mititel cum se înfățișează, spurcându-l pe Rednic cu acuzații de cupiditate, dezvăluind mai ales preocuparea primordială a Puriului pentru aceleași comisioane. Punem alături proaspetele mărturisiri, făcute de voie sau fără de voie, și deducem că
banii negri continuă să… zburde prin fotbal. Ceea ce mai era, oare, de demonstrat?
George PLAURIAN