Cine-i Toșca, știe tot microbistul
de Românica. Fundașul de la
FC S(tâna lui)
B (ecali) tocmai a intrat într-o carte a recordurilor bizare, după ce și-a dublat postura de jucător cu aceea de arbitru, într-un același meci de fotbal, arătând cartonașul de culoarea geloziei și atenționării cumulative unui adversar. Gestul a împărțit internauții în două tabere, unii socotindu-l un fel de glumiță nemaiîntâlnită, restul pledând pentru sancționarea lui,
că cu regulamentul nu-i de joacă.
De Puala nu auziseră nici măcar cei ce strâng, încă!, mai toate pasiunile pentru sport din țara proaspătului intrat cu tălpile pe Promenada Campionilor din ministatul miliardarilor: habar nu aveau de existența respectivului nici, să spunem, Dan Petrescu (care confirmă ce am afirmat recent pe
RoS, cu apropierea falimentului la Astra, adăugând și ASA pe nedorita listă), nici Miriuță (demisionarul demis), nici Țiti - "manta de vreme rea" pentru Mirel, nici pariorul Vamă (cel astfel catalogat de originalul finanțator al Botoșaniului), nici Rednic (oricât de
Puriu ar fi actualul stăpân al inelelor din Ștefan cel Mare) etc, etc.
Luați cu valul de bizareriile la nesfârșit ale fotbalului mioritic, în care până și cel mai volubil păstor s-a anunțat în silenzio stampa, aproape că uităm de ce se mai petrece în lumea marelui sport. Despicăm firul în patru în jurul întîmplărilor care abia strâng în tribune câteva sute/mii de pătimași pe lângă membrii familiilor și pretenarilor de fotbaliști, în vreme ce nu chiar departe de noi, lângă Canalul cel mare al Europei, se adună zeci și zeci de mii, spre "sută", la un meci din jocul născut - ce să vezi? - din fotbal. A început Cupa Mondială la rugby!
Și cum a început! "E cam și cum aș intra în bazin eu acum, la peste douăzeci de ani de la retragere și pe acolo și cu kilogramele în plus, alături de un Liviu Răducanu, iar România ar bate campioana mondială" - așa sintetiza cea mai mare surpriză a sportului în XV fostul poloist Șerban Popescu, celebru
Don Balon la vremea lui. La curent cu ceea ce se întâmplă în lumea bună de pretutindeni (că mai sunt din aceștia, care merg și în arene, dar și la Ateneu, la Festivalul Enescu sau la un recital David Garrett pentru campioni), patronul de restaurant de astăzi sintetiza în stil personal uimirea stârnită de victoria Japoniei, ciucă a bătăilor în precedentele ediții, asupra Africii de Sud. Surprindere cât se poate de firească, dar - să ne ierte elegantul Ș.Popescu - cu un amendament: Puala despre care am amintim numai nipon nu este, ca și Wiringi sau van Heerden, plus alți opt rugbyști din lotul lui Eddie Jones. 11 din cei 31 de bărbați care apără, la deunăzi pornita Cupă Mondială la rugby, culorile Japoniei sunt naturalizați, proveniți din țări care chiar înseamnă foarte mult în jocul de golani practicat de gentlemani.
Cum până și noi avem
bibicii noștri de import ce se bat mâine cu Franța, cu totul neașteptatul deznodământ al partidei de debut al Africii de Sud, dublă campioană mondială!, devine mai pe
uzul rațiunii. Se poate explica, așa cum - cădeam de acord cu vedeta poloului de odinioară - a fost deslușită performanța Qatarului la Mondialul handbalului, finalistă cu 10 jucători de alte naționalități.
Fenomenul globalizării s-a-nfipt, iată, cu strășnicie și-n lumea sportului. Nu mai putem vorbi, ad litteram, de competiții între reprezentanți de țări și mulți repudiază vehement fenomenul (legendarul Cristian Gațu îl taxează de-a dreptul ca pe un fel de prostituție). Însă spectacolul rămâne captivant, de vreme ce poate aduna spre suta de mii de plătitori la un singur meci. Să acceptăm, n-avem ce face!, că lumea toată s-a schimbat profund și, cu urechile mereu ciulite spre becalisme sau șumudicisme, să ne întoarcem fața și spre altceva decât fotbal - la această Cupă Mondială, de pildă, unde sunt și ai noștri, în mare majoritate
autentici, pe care nu puțini îi văd chiar câștigători în Anglia(!), într-un sondaj al Gazetei. C-așa-i românul, pus pe șotii și când purcea îi moare-n coteț, că altfel și o singură victorie în marea întrecere ar fi o performanță pentru "tricolori".
George PLAURIAN