Da, dragi tovarăși (în pasiune) și prieteni, scandăm numele Regelui, ca pe vremurile-i de jucător nepereche, dar acum obligați de situația cu totul și cu totul neașteptată pe care în care ne pune Viitorul - cocoțat ăl mai sus după 16 etape, cel puțin până diseară, când Astra are ceva treabă cu echipa rămasă fără ceva
grozav față de stagiunea precedentă (în paranteză fie spus, vine dinspre Giurgiu zvon de posibilă neprezentare la meci a jucătorilor ajunși sa consume "pachetul de casă", ca tot muncitorul român de pe vremuri și nu numai).
De două ori Hagi, fiindcă e și băiatul său pe acolo, forțat sau nu de tătic, dar sigur cu aceeași
fibră regală în poveste asta numită fotbal. Ba chiar de trei ori și mai mult de atât, de vreme ce încăpățânarea de machidon în credința față de un proiect unic la noi dă roade așa spectaculoase - și la bugetul clubului, și prin bulversarea ierarhiei naționale.
Și ce frumos sună chestia asta -
Viitorul în frunte! Că trecutul a fost cum ne-a fost dat și dictat, prezentul e de oftat, măcar să mai prindem o urmă de zâmbet sperând că Mâine va fi altcumva...
Și cât simbol se poate desluși în fapta proaspătă care a făcut lider de Liga 1 din
echipa lui Ovidiu (marele poet roman exilat în Tomis, după care se numește mica localitate căruia Hagi i-a dăruit stadion de mileniu 3): briliantă, uimitoare, fabuloasă este catalogată în media execuția de trei puncte luate unui adversar ce nu e, totuși, unul oarecare. Simbolul îl oferă autorul golului din lovitură de la 35 de metri, Răzvan fiind alt fiu de fotbalist campion, ca și colegul său Ianis, ca și Patrick de la Dinamo - iar lista poate continua (trăiască și mămicile lor!). Cu singura deosebire că noul Marin de top este altă
stofă de jucător decât anteriorul, tatăl său fiind, cum spuneam, și el campion, dar mai degrabă unul al muncii, dăruirii, necompromisului față de fotbal.
Hagi, Petre, Marin (etc.) - mai prindem chef fotbal să trăim cât la ei privim. Dă-le, Doamne, lor aripi și nouă redă-ne bucuria de a rămâne lângă sportul-rege, al cărui
suveran se uită acum de sus în ierarhie, cu o trupă, un proiect, o idee apărute peste noaptea ce cuprinsese fotbalul mioritic.
George PLAURIAN