S-o spunem pe-a dreaptă, Ionuț Negoiță a fost privit de sus de baștani, de inițiați sau simpli privitori ai fotbalului mioritic. S-a râs de ideea unui new Dinamo, mai ales că zgârcenia (cumpătarea?) în materie de răsplătire a efortului a avut ca prim rezultat intrarea în plutonul echipelor oarecare a 11-lui obișnuit cu trofee și prezențe pe scena europeană. Da, mai noul intrat pe lista celor care decid destine de club a fost luat
la preț de matineu, ca un copilaș (tot are el nume și prenume din diminutive) rătăcit printre
hienele bătrâne ce au ros, până la os, ceea ce era de consumat, cât mai puțin sau deloc impozitat, prin fenomen.
Dar iată că, mai ales după ce s-a descotorosit de manageri unșii cu toate alifiile fotbalului, de diferite vârste - de la Anghelache la Stanciu - și Rednic a căpătat puteri depline, Dinamo contează iarăși în lupta pentru podium, până și mereu pusul pe miștouri Dănuț Lupu ajungând la concluzia că "joacă bine". Iar vestea cea mare este a ieșirii oficiale din insolvență, o premieră pentru Liga 1, un precedent care numai Dumnezeu știe când și de va fi urmat. E cazul, să recunoaștem, de încetat cu bășcălia, de acceptat că - la nivelul actual al fotbalului românesc, în contextul economic, social, politic intern sau internațional - New Dinamo
sună mult mai realist, cel puțin, decât experimentele Astra, CSB etcetera.
Vestea cea mare pentru alb-roșii a fost însă ieșirea din insolvență, fapt care nu are precedent și care numai Ăl de Sus poate ști când, unde și de va fi urmat curând. "Zgârcitul" venit în locul celor ce învârteau sume exorbitante în Ștefan cel Mare (șoseaua, nu voievodul) a făcut-o și pe asta. Dar omul de la Rin (hotelul, nu fluviul) nu se oprește aici cu forțarea de suflu nou într-o lume mult poluată. Ieri, chiar în zi cu trei ceasuri rele, a anunțat o altă "trăznaie": dacă nu prin joc, măcar la nivel de organizare ar vrea să aibă un club precum
Barça. Rumegă la un proiect cu
socios la Dinamo, ceva cum nu s-a pomenit la noi, ceva ce nu putem paria că e realizabil în viitorul apropiat, însă tare am dori să vedem dacă grupările de fani care se declară
câini până la moarte vor fi câini și până la... buzunar.
Rămânând în așteptare și lăsând deoparte patimile pentru alte culori, să remarcăm că acest Negoiță (nu fratele său primar) aduce realmente ceva
new în fotbalul nostru.
George PLAURIAN