Momente dintre acelea care se produc rar și se uită greu ne-a adus acest weekend.
Atmosfera de la derbyul Dinamo-Astra a fost cea mai emoționantă pe care am simțit-o în ultima vreme pe stadioanele de la noi. Spectacolul memorial, omagial creat de fanii dinamoviști în amintirea
unicului căpitan nici că poate fi descris în cuvinte, impresionându-l până și pe un neiubitor de câini până la moarte ca Șumudică. Dar să-l vezi pe eternul rapidist aplaudat, dimpreună cu jucătorii săi, cum nu au fost nicicând în Giugiurgiul lor - așa ceva se întâmplă prea rar la
Românica ca să nu fi rămas și șocați, și încântați. Totul, fiindcă - așa cum a spus cineva - suporterii echipei din
Groapă sunt cei cei grozavi în oferirea spectacolului din tribune și de astă dată s-au strâns mulți nu ca să descarce saci de frustări sau invective în creștelele adversarilor, dacă nu și-n cele ale propriei trupe, ci pur și simplu dintr-o prețuire care chiar nu are moarte. Iar antrenorul veșnic neliniștit și cu gură prea bogată a dovedit acum, ca niciodată, că poate pune frâu patimilor născute din rivalități exacerbate, coroana pentru Hâldan dezvăluind fața umană a turbulentului Șumi.
A fost de-a dreptul înălțător (chiar dacă cuvântul acesta poate părea prea mare pentru un fotbal atât de mic) și nici că mai contează cine pe cine a bătut. Victoriile, bucuria lor sunt trecătoare, oamenii - fotbaliști sau nu - lasă urme prin faptele lor, așa cum a lăsat Căpitanul prea repede dispărut.
Într-un alt registru, însă absolut întâmplător înscrise în cam același ton al faptelor, gesturilor, vorbelor deloc des consemnate
la Românica sunt de reținut două momente de la Iași, de la alt derby de etapă. Prunea, cel ce nu de mult își manifesta, a mia oară, ciuda (ca să fim blânzi) pe ce e roș-albastru a recunoscut acum, cu gurița lui, "Steaua a fost mai bună". Iar Balaj s-a dovedit arbitru mare prin puterea de a recunoaște că-i, ca tot omul, supus greșelii, revenind asupra deciziei de a acorda penalty, după ce tușierul i-a transmis despre poziția de ofsaid din faza imediat premergătoare infracțiunii din careu.
S-au petrecut la 15 ani de la plecarea lui Cătălin. Pentru ca tot în această perioadă un al Căpitan care nu poate fi vreodată uitat (doar
scrie pe el Barcelona și națională cu palmares unic) trăiește la cea mai înaltă tensiune, așteptând ca de mâine să se întoarcă la casa lui și, nădăjduim, în fotbalul în care s-a arătat un profesionist desăvârșit. De aici, de astăzi, un "Bun revenit", Gică Popescu, că ai plătit cu vârf și îndesat pentru greșeli care, în treacăt fie vorba, nici nu se pot compara cu grozaviile comise de alți condamnați ai
cutremurului din martie!
George PLAURIAN