...iar ceea ce surprinde şi mai şi decât neobişnuitul parcurs de fotbalist cu soartă de rac ar fi identitatea, plus vârsta la care se consemnează un asemenea eveniment rarisim, cel puţin pentru Românica lui Mutu. Fiindcă-i vorba de Neluţu 55 (numărul prezenţelor în naţională), deci Neluţu 47 spre 48 (ani) - adică Ioan Ovidiu Sabău. Aşadar, un fost binecunoscut, în trei ţări, jucător, însă unul cu 15 primăveri scurse, deja!, de la debutul ca antrenor.
Cât despre existenţa echipei pentru care se afirmă că-şi va pune - posibil chiar mâine! - ghetele cu crampoane, să fim serioşi, habar nu aveam, cvasiunanimitatea microbistică, cu tot numele ei faimos cât e mapamondul de mare. Ciugud? O comună din Alba, cu ceva mai mult de 3 000 de suflete, conform ultimului recensământ. De vreo 400 de ori mai puţină omenire (implicit, iubitori de sport) decât zona metropolitană olandeză a celebrului club pentru care mijlocaşul marca cele mai multe goluri din carieră, în contul uneia dintre cele 8 echipe ale cărei culori le-a purtat.
Un mare pas înapoi? A sărăcit într-atât? Nu cred în temeinicia vreuneia dintre afirmaţii. Cu firea aparte, pasiunile extrafotbal, anumite alegeri ale lui Sabău trebuie să ne fi obişnuit de mult. Mai degrabă, explicaţia poate veni din regretul de a se fi retras prematur din iarbă, a cărei chemare e şi mai greu de stăvilit în situaţia de antrenor fără angajament. În fond, la viaţa sportivă exemplară pe care a dus-o, putem să ni-l imaginăm pe Neluţu cu cel puţin 10 ani mai tânăr, deci pornit într-o experienţă ce merită tot interesul. Şi respectul.
George PLAURIAN
- P.S. Şumudică a... recidivat cu gura-i bogată: "Sunt cel mai bun din România!". Să lăsăm însă pe moment treaba cu ce nu aduce lauda de sine - dacă nici acum, când Astra a câştigat, în deplasare, derbyul (în cel mai pur sens al cuvântului), când să viseze Mariusică la... cămile (şi bănuţi muuulţi) verzi prin deşert?
George PLAURIAN