O veste ne-ar umple de respect, dacă n-ar suna cumva suspect. Carevasăzică, Victoraș al lui Pițurcă ar fi dus mâna la teșchereaua-i umplută iar cu petrodolari dinspre clubul care l-a rechemat printre cămile și a împrumutat cu 1/5 dintr-un milion euroi liderul aflat la ananghie. Bun, ăsta e un gest de mare omenie, față de fotbaliști ajunși să trăiască numai din glorie de Liga 1, plus unul de prietenie vizavi de magnatul scăpătat după ce s-a trezit un pic legat. Și-o faptă de lăudat - mai ales pe seceta care bântuie pământul fotbalului mioritic, ce nu mai e defel mitic (nici un apropo la Mitică ex-staroste LPF).
Numai că, recunoscând cu modestie exemplară înfăpuirea actului de aleasă generozitate, multiplul fost selecționer a ținut să precizeze ceva nemaipomenit, cum că gestu-i de Mecena al artelor sportului ar fi fost fără a avea "pretenţie la absolut nimic din partea Astrei". Ei bine, dacă tăcea și nu servea o asemenea explicație, Piți filosof rămânea - sau măcar se făcea și el ceva mai simpatic masei de microbiști. Dar așa, cine să creadă una ca asta de la un unanim recunoscut stăpânitor doar al conjugării verbului a lua, nicidecum al celui antonim?! Și ca jucător, nu numai de fotbal, și ca antrenor sau antreprenor, musiul Pițurcă și-a dovedit faima de interpret cu foc al melodiei aceleia cu "banii vorbesc", știind ca nu prea mulți alții să facă fișicurile să stea la coadă pentru a-i umple buzunarele largi.
Pur și simplu, n-avem timp să-l credem mânat numai și numai de dorința, pe care o susține, de a-și ajuta la nevoie aproapele (să fim noi sănătoși de câte ori a stat aproape de celebrul condamnat de Zimnicea). Să ne amintim doar de acerba-i rezistență arătată față de pretențiile de pensie banană ale dansatoarei pe care a făcut-o mamă. Iar pe plan strict fotbalistic, este, ca să dăm un singur exemplu, celebră maniera în care l-a făcut pe Mititelu, cu aproape incredibilă pricepere în materie de acte - dezlegări în alb etc. Și tocmai amănuntul că un jucător craiovean actualmente astral este mai mult decât preferatul său, iar respectivul are de încasat restanțe apropiate valoric de suma împrumutată, pune bomboana pe coliva suspiciunii.
În stilu-i caracterisc de vorbitor fără perdea, Răducioiu a zis-o deja, actul de întrajutorare i se pare "o chestie ciudată". O concluzie care e, însă, nu numai a marelui blond de odinioară.
George PLAURIAN