Fiind antrenorul liderului, Șumudică nu mai poate fi luat la preț de inventar și tratat cu un zâmbet când glăsuiește șăgalnic la microfoane. Trebuie să-l luăm în serios, asta e!, și când o dă la întors, încercând să îi înțelegem, omenește,
tactica schimbată din mers - precum în timpul unuia sau altuia dintre meciuri - și în perioada actuală, în care zvonurile despre transferuri răsunătoare circulă într-o veselie.
Sesizăm, deci, că acum Marius cel năbădăios și în vorbe spumos nu ar mai demisiona în secunda 2 de după eventuala plecare a lui Budescu la Steaua. Ar accepta operațiunea de dublu impact (slăbirea Astrei= întărirea contracandidatei), dar dă să țină
coada sus, ca orice lider ce se respectă, adăugând că transferul s-ar face în "termeni destul de duri" - ce înseamnă exact asta nu ne spune, lăsându-ne să ne imaginăm vrute și nevrute, inclusiv vreun embargou al evoluției lui Costică în disputele directe.
În cea mai recentă intervenție a sa la un post de radio, tehnicianul echipei cu sediul social la Giurgiu a mai
scăpat un porumbel: în 21 ianuarie, patronul Niculae ar putea redeveni om liber. Starea normală pentru oricine, că doar o viață avem fiecare, inclusiv cel mai avut român de până mai ieri. Cum însă eliberarea pronosticată de Șumi ar fi înainte de atingerea cuantumului pedepsei stabilite de instanță, avem o problemă. Una care a făcut înconjurul lumii civilizate și a determinat analize & trecerea la măsuri din partea guvernului așa-zis technocrat.
Cândva, de mult de tot, un cronicar îndemna la lectură printr-o sublimă exprimare în limba noastră cel dulce
ca un fagure de miere: "Nu este alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă decât cetitul cărților". Un îndemn binevenit și astăzi, sau mai ales astăzi, în plină epocă de dominație a culturii însușite pe motoare de căutare. Dar unul amenințat, mai nou, a la Românica, de altul, parafrază din învățătura leninistă : condamnați din toate județele, scrieți, scrieți, scrieți. Da, scrisul e (mai repede) eliberator, cum a dovedit-o grupul masiv al
priponiților din Dosarul transferurilor și nu numai - Ioan Niculae, de pildă.
Trimis după gratii pentru
mișmașuri pe planuri străine fotbalului, miliardarul de Zimnicea ar putea părăsi pretimpuriu închisoarea prin stabilirea unui adevărat record mondial. Cel puțin așa este taxată elaborarea unei lucrări științifice a lui Niculae de către eruditul critic literar Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, care nu-și ascunde uimirea că patronul Astrei a putut face o carte în 22 de ore, în timp ce domniei sale i-au trebuit 10 ani pentru definitivarea eseului despre romanul românesc!?!
Intervenția venerabilui om de cultură, fost practicant și de multe decenii apropiat al sportului, vine în contextul unei acide dezbateri publice în jurul
scrisului eliberator (la propriu). Între beneficiarii paragrafului de lege "tradus" simplist prin formula
una lucrare științifică=una lună de pușcărie mai puțin se află și intelectuali autentici, care au semnat cărți înainte de ajunge în detenție, precum Adrian Năstase și Dan Voiculescu. Devenirea de autori peste noapte este simptomatică însă mai ales în cazul oamenilor din fotbal. De la brusca pasiune a
profesorului de tumbe Copos pentru istorie - și ce istorie, alianțele matrimoniale ale principilor din nu știu care secol (??) - la uluitoarea fecunditate scriitoricească a lui Becali Gh. ( 5 lucrări într-un an) sau a fostului său manager, vizavi de care N.Manolescu afirmă că " Am văzut câteva rânduri scrise de Mihai Stoica şi erau pline de greşeli gramaticale. E caraghios să ne închipuim că acest om poate scrie patru cărţi". Măcar pe
Jiji l-a luat, ca de obicei, gura pe dinainte și a recunoscut că el doar a povestit cuiva, care a așternut pe hârtie(tastatură)...
Încă o dată, fotbalul își taie... partea leului într-un fenomen social. Că doar el însuși e un fenomen social, nu?
George PLAURIAN