Uitând complet de jurămintele făcute fără a i le cere cineva, acelea cu privire la cumpătare, chiar izolare de viața publică, un fost cioban a atins o nouă culme a insolenței miercuri seara, când a intervenit furtunos într-o emisiune tv: mărinimosul din fire s-a străduit să le explice el, posesorul de diplome (doar) în școala vieții, celor trei prea onorabili profesori universitari, altor doi intelectuali subțiri din studio și, implicit, națiunii întregi ce înseamnă un anume cuvânt -
știintific -, al cărui sens adevărat numai el, vezi bine, l-a putut descifra. Ce "traduceri" a la DEX ("care aparține științei, privitor la știință; bazat pe principiile științei"), ce - el nu deține
cunoaștere în fotbal, asupra europarlamentarismului sau dogmelor religioase?! Doar a dovedit-o, de pildă, a mia una oară tot ieri, prin contractul fără de precedent și asemănare în toată lumea mare făcut unui căpitan de echipă națională...
Cu inteligența nativă pe care nimeni nu i-o poate contesta, luminat și prin contribuția juriștilor plătiți regește, personajul a speculat modul în care sunt redactate destule legi la noi (cu "portițe" de interpretare), tragând concluzia că, de fapt,
științific ar fi sinonim cu
editat, cel puțin în ce privește scrierile
la răcoare. Dincolo însă de chestiunile ce țin de prea bogata noastră limbă, pe fond i s-a dat dreptate prea originalului chiar de către reprezentatul de seamă al domeniului dreptului în respectiva emisiune. Deși nu-și putea reține zâmbetul auzind argumentarea pro domo, fostul avocat al poporului a afirmat răspicat că Jiji și alți autori de cărți elaborate după gratii pot dormi liniștiți în paturile lor personale: au acționat, editând
lucrări, în spiritul normelor regimului de detenție, iar eventuala modificare a acestora nu poate avea caracter retroactiv.
Asta e, ne-am
jijilit de-a binelea! Parcă nu mai aveam ceva mai bun de făcut, din zori și până-n miez de noapte, decât să ne uităm în gura creațiilor de
Românica, să le numărăm banii făcuți cum-necum, amantele, limuzinele, operațiile estetice... Uităm, în schimb, de valorile reale ale
României, de oameni care chiar au realizat ceva pe tărâmurile științei, tehnicii, economiei etc. Un singur exemplu: umblând după vești proaspete despre transferuri, "tricolori", pregătiri am dat, pe un site de sport, peste un amplu articol preluat dintr-un ziar financiar, în care sunt prezentate considerațiile unui mare specialist în metalurgie. Acesta transmite un semnal de o gravitate excepțională nu numai pentru soarta acestei țări, avertizând asupra pericolului "exportului"în Europa a crizei pe care o traversează China. Un subiect mult mai serios decât toate aventurile în originalul nostru capitalism al unor Becali, Borcea & comp. Cine îl tratează? Un anume Petru Ianc, despre care ni se precizează că a fost persoană importantă în Ministerul Economiei și ultimul ministru al metalurgiei (ce tari am fost în industria asta – o, tempora!-, pusă pe butuci din interese străine, bine servite dinăuntru). Ce nu se spune, nici măcar pe o publicație despre sport, este că distinsul inginer nu-i altcineva decât prea onorabilul rugbyst de altădată, jucătorul de linia a doua, prinzătorul redutabil în margine al unei echipe, Sportul Studențesc, care însemna
ceva la vremea lui, a fraților Hariton și Atanasiu, a lui Fugigi, Mihalache, Nicolescu, Paraschiv etc.
Cine să ia seama la spusele lui Ianc, că acesta nu ... muncește la televizor, nu întreprinde aventuri mondene, nu se "bate" în proprietăți, mașini, femei, semnături de fotbaliști? Că rău ne-am mai
jijilit!
George PLAURIAN