Vi-l mai amintiți, aproape cert, pe cel supranumit Elefantul, că la cum se dădea el de ceasul morții să se arate cel mai drept dintre drepți și cel mai pur dintre cei veniți, vezi Doamne, cu gânduri mai curate decât apa lină de izvor în lumea fotbalului nimeni altcineva nu se întruchipa. Și când lanțul se strânsese de-a binelea în jurul grumazului său impresionat (asta chiar nu se poate contesta), în zilele când devenea clar și pentru orice măicuță neprihănită de combinațiile fotbaliatoare că potlogăriile prin care devenise mare industriaș în mocirla originalului capitalism de
Românica aveau să-l ducă, vreme bună, unde l-au și dus, Marian Iancu își păstrase nealterat tupeul excepțional de a da lecții despre moralitate în cel mai iubit dintre jocuri... Îl lăsasem în plata Celui de Sus, să se zbenguie după gratii în naftalina amintirilor unei scurte perioade de afirmare timișoreană pe plan național și nu numai, că oameni suntem și, vorba aceea, nu-i frumos să te bucuri de răul altuia. Dar, cum o altă vorbă ne asigură despre adevărul ce iese, undeva-cândva, totdeauna la lumină, precum uleiul combinatelor excrocate de cei de teapa sa la suprafața apei, iată-ne nevoiți să constatăm cum până și elefantul, asemenea minciunii, nu are picioare așa lungi ca să nu sfârșească, într-un sfârșit, cu pielea-n băț (era să zic achiziționată de Ioan Niculae, dar și acela e tot la mitica, ba chiar zvonul proaspăt se referă de declararea insolvenței
măreței sale companii, principalul sponsor al liderului Astra).
Iancu a pierdut, prin hotărâre judecătorească, dreptul asumat (până taman în 2032!) asupra utilizării numelui, culorilor, palmaresului Politehnicii de pe Bega. Aceasta-i știrea, celebra combinație alb-violet redevine a clubului sportiv, după perioada de "anexare" de către o societate comercială. Iar de la știrea seacă încolo,
trai nineacă pentru exprimarea de poziții divergente în jurul inevitabilei asemuiri cu
răzbelul Armată - Becali Gh...
Becali am spus/scris? Atunci să punem în discuție, că-i în context, altă
vorbă, exprimată de șeful clanului din Pipera, că așa-i la machidoni, ăl mai bătrân trebuie ascultat, cum l-a ascultat Gigi pe Ioan. "Gică Hagi este singurul investitor din fotbalul de la noi cu bani alb", astfel afirmat-a impresarul de faimă mondială pe
coclaurile fotbalistice, faimă dobândită prin metode mafiote autodenunțate. Giovanni a scris și el o carte, formulă scurtătoare a privării de libertate, găsită mai nou de mulțimea
oamenilor de fotbal la ananghie în chichițele legislației noastre pline de asemenea "portițe" (în paranteză trebuie precizat, fostul bișnișar de bilete de cinema chiar avea de mult intenții de pătrundere în mass-media, prezentând unor apropiați un plan complet de emisiune, cu el producător, realizator, moderator, înainte ca văru-i mai mic să anunțe lansarea propriei televizii!). O fi vreo exagerare, dar cine i-a cunoscut mai bine - din interiorul fenomenului în care jongla și cu sume astronomice pentru produsele fotbalistice - pe Borcea, Niculae, Niculaie, Iancu, Copos și restul Meme-ilor ajunși, puzderie!, subiecți de drept penal?
Chiar așa, ați socotit câți dintre cei ce făceau, până mai ieri, legea în fotbalul românesc au rămas liberi ca păsările cerului după implicările dumnealor în acest business spre reușită poleită cu faimă sportivă a celorlalte afaceri deținute? Câți? Socotiți, rugăm frumos, că e mai relevant decât orice transfer-bombă, zău așa...
George PLAURIAN