Să nu ziceți, cumva, că prima care e, de fapt, antepenultima (
regulată - de etape fiind cazul,
of course) n-a fost o deschidere interesantă de sezon. Au fost patru victorii în deplasare, fiind necesar să o includem aici și pe a campioanei fără identitate sigură & teren propriu, deși Capitala-i una? Au fost. A revenit liderul de la 0-2, acasă la el? Revenit-a. Ne silește
Puriul să-i re-remarcăm statutul de mereu tânăr și neliniștit om de fotbal, prin suișul în ierarhie cu o trupă ce abia a biruit insolvența și un alt puști în care nu a crezut degeaba? Ne... Plus că au reapărut, cum-necum, și Mutu, și Marica, și Tamaș - nume unul și unul, măcar cândva, nu-i așa? Plus că s-a întors și Bicfalvi, care a avut, la rându-i, perioada lui de faimă pe afară.
Iar de e să purcedem la comparații, surpriza mare de la reluare a venit tocmai de la echipa-surpriză a unei stagiuni întregi, ceea ce l-a determinat pe Hagi însuși să-și retragă spusele,
calde încă, privind gândurile de titlu, anunțând altă strategie la Viiitorul. Că nu s-o mira cineva de victoria Voluntarilor la Timișoara - doar nu putea să-i împiedice reintrarea spectaculoasă a lui D. Dragomir un D.Stanciu care copilărea când nea Mitică deja se impunea
ca conducător-stâlp de Cooperativă fotbaliatoare.
Și ar mai fi reapariția în tribune a Meme-ului, marcată anterior inclusiv de procesiune religioasă (ceva în genul "credincioși din toate țările, uniți-vă!", cum numai un
Arhanghel al luminii poate gândi), iar... posterior de o primire ca la vreo întoarcere glorioasă de pe front. Nici măcar Gică Popescu nu a avut parte de așa manifestare de simpatie/empatie, deși el a picat precum fazanul în povestea cu Dosarul transferurilor, cu toate că el –nicidecum un M.Stoica- a
căpitănit Barcelona, naționala etcetera...
Tot felul de reveniri, așadar. Ale vedetelor nu au "spus" mai nimic, doar aceea a lui Marica fiind cu adevărat impresionantă – asta însă pe Facebook, unde plânge pe umărul cluburilor cărora li s-au răpit stadioane. Și o face, ce-i drept, atât de argumentat de ne întrebăm dacă chiar el postează (caz în care ar merita întreaga atenție și simpatie).
Tot la acest capitol s-ar mai înscrie ceva. O știre peste care s-a trecut ușor anunța posibila "reintrare în direct" a celui mai longeviv președinte de federație. Așa controversat cum a fost, Mircea Sandu a avut nu numai autoritatea celui venit cu fruntea sus din iarbă (nu de pe parchet), dar și-a dovedit calitatea de bun manager și prin destule realizări concret de incontestabile, și prin impunerea în rândul conducătorilor forului european. Cum succesorul său ne face, pur și simplu, să-l regretăm prin amatorismul actualei echipe din fruntea FRF, poate ar trebui să privim cu interes o eventuală preluare de către Nașu' a unui club. Dacă reapariția în peisaj a ex-șefului LPF a declanșat atâta freamăt și zbucium, de ce nu ar fi de salutat și această posibilă nouă postură?
George PLAURIAN