Fără
inovația cu englezisme, dacă s-ar fi jucat cum e obișnuit tot românul microbist, Astra ar fi campioană. Una aproape
împotriva firii (despre
firea fotbalului fiind vorba, firește), de e să punem în cumpănă șocurile pe care a trebuit să le suporte, fără vina sa, această trupă cu existența însăși sub semnul întrebării.
Dar așa, cu off și out, la Giurgiu nu e sărbătoare, cel puțin deocamdată. Și, de fapt, nici putea fi vreun mare bairam într-un oraș ce s-a arătat prea puțin sensibilizat de căpătuiala peste noapte cu o echipă de prim-plan fotbalistic, prin vrerea unui patron care ar fi strălucit prin absență forțată de la eveniment...
Derbyul de final al sezonului regulat (iertat fie acest termen!) a fost însă dominat, cumva-cumva, de Dinamo, pe care performera acestui campionat cu formulă inedită n-a fost în stare să o bată, pe propriul teren, cu toate că a jucat atâta vreme cu om în plus. Din tribune începând a... dominat fosta insolventă, deținătoare a unui număr incomparabil mai mare de fani, cele câteva mii bune prezente la Giurgiu dedându-se iarăși la rele - că nu om fi vrut să fim scutiți de circ tocmai (măcar?) acum. Un
acum care putea însemna, printre altele, o șansă pentru incontestabil excelentul antrenor Marius Șumudică de a da semne de pocăință pe planul celălalt – al omului de fotbal aflat în așteptarea sentinței din povestea implicării neconforme în pariuri.
Dar, ce să vezi?, cel ce a reușit să păstreze, aproape incredibil, un grup unit și să-l mai facă și lider a ratat ocazia de a se păstra pe sine însuși cu o imagine cât mai onorabilă. În loc să stea în banca lui, a comis alte fapte de judecat la comisii - de parcă nu-i îi e de ajuns sancțiunea ce va să vină, inevitabil, mintenaș! A luat parte nemijlocită la revărsarea de venin antistelist dinspre tribune, iar după participarea la circ a făcut și teatru, exagerând proporțiile loviturii primite de la brichetele aruncate cu sârg de t
ovarășii de injurii de la debutul derbyului. Deh, năravul din fire (care aici nu mai e a fotbalului) nu are lecuire...
Urâțit astfel, meciul în sine aproape că nu a mai contat pe planul spectacolului, rămas cu o singură fază memorabilă, creată de Ekeng la golul oaspeților (cel rezultat din șutul lui De Amorim fiind mai degrabă rodul întâmplării). Astra a acuzat vădit lipsa lui Alibec, socotit atacantul number one chiar de Mircea Rednic, la rândul său nume de top, o dată mai mult, prin ceea ce a izbutit cu o trupă substanțial schimbată la față în condiții de criză.
S-a încheiat, deci, dar continuă tărășenia, deși importante hotărâri – că doar pentru Europa se luptă mai întâi, nu? - sunt luate. Rămâne de stabilit cine merge în ChL și cine în celelalte preliminarii, care mai retrogradează. Plus că mai e împărțeala din drepturile TV, ca să aibă fotbaliștii ceva pâine asigurată, că de circ nu duc, și nu ducem, lipsă cumva.
George PLAURIAN