Jucată în fază înaltă de Cupă și mai ales prin lunga-i tradiție, nocturna de joi s-a încadrat în "parametrii" dicționarului. A fost, așadar, derby ca la carte - dar asta prin definiție. Cu onorarea evenimentului e altă treabă, care aseară a stat numai pe umerii băieților de la galerie, că una mai e din cele ce se înfruntau de zeci de ani, începând din cartierele mărginașe până în tribunele încinse, via tramvaie, poliție și alte chestii-ciondăneli. O treabă care le-a ieșit dinamoviștilor, câștigată nu prin neprezentarea supăraților pe schimbarea legală Steaua-FCSB, ci prin coregrafie și cântec continuu (înjurăturile fiind bașca și absolute inutile, de vreme ce Tamaș s-a arătat dezamăgit de faptul că nu a auzit nimic original).
Ritmul tribune a fost, pasămite, prea alert încât ceilalți băieți, ăia din teren, să-l poată ține și așa am ajuns la un joc fără sarea și piperul golului, cu un singur șut virtuos - și acela spre final, când Stanciu a zguduit bara-, cu încă o fază-două mai binișor lucrate de campioni și ceva alerte prin careul stelist. Vagi urme din derbyurile de altădată… Sigur că s-a resimțit apăsarea a ceea ce trebuie să se întâmple peste așa de puține zile, când tot sigur e că altfel se va juca, mai la rupere (capitol la care s-a joi s-a remarcat doar un fost căpitan din care mai strălucește doar… aranjamentul capilar de călugăr budist, autorul unei intrări taxate drept criminală în Gazetă, asupra slovenului lui Rednic). Că nu au cum să se compare firfiricii din Cupă cu bănetul ce poate fi strâns din campionatul urmat de prezență europeană, la ceea ce năzuiește acum și Dinamo, după ieșirea din insolvență.
Totul s-a amânat, prin urmare, ca și în cealaltă semifinală. Numai vreun Argăseală se poate declara satisfăcut, părând că a văzut alt meci, meritând să pariem (pușchea pe limbă, Șumi!) pe puține însemnări favorabile ale trimișilor cluburilor din Italia sau Belgia, probabil siliți să mai rămână în București până duminică spre a putea decide tratative serioase pentru Rotariu și cine mai știe care.
Rămâne și - sau mai ales, peste orice altceva!, rămâne – problema gazdei de derby, starea gazonului din Groapă fiind acuzată la unison. Stranie situație pentru o capitală ce și-a inaugurat, nu cu mult timp în urmă, o Arenă socotită, chiar de către ștabii Europei fotbalistice, demnă de o finală continentală, acum băgată la naftalină în consecința unui eveniment străin fotbalului, prin lipsă de implicare, de curaj în asumare a edililor și capilor federali, deopotrivă. Dar dacă și naționala se vede astfel obligată (altfel neavând nimic împotriva organizării la Cluj sau pe unde se mai poate) să se deplaseze inclusiv pentru partida de acasă cu o campioană europeană, ce pretentații să mai avem când e vorba de dispute cu vagi urme de derby?...
George PLAURIAN