Chiar și la ora ora asta, în care nimic nu pare a-l frământa mai abitir pe microbistul român decât ce-o fi așa de... Ropotan și ce nu e atât de… Alibec în mintea selecționerului, nu trebuie să uităm în ce an ne aflăm, că pe lângă însemnul Europeanului fotbalului 2016 are de scris și istorie olimpică. Ne silește să ne reamintim, dacă om fi uitat cumva, isprava fetelor conduse de un antrenor nordic care le-a umilit pe daneze la ele acasă, într-atât încât li se cere să le lase de handbal celor cu, printre altele, trei titluri la J.O., unul fiind cucerit în acest mileniu 3.
Calificarea la Rio ne face să visăm iarăși, echipa cu Cristina Neagu, Aurelia Brădeanu, Paula Ungureanu, Oana regretatului descoperitor de talente (fotbalistice) Mitică Manea și compania devenind port-drapel al speranțelor noastre, mult mai sărace astăzi decât pe vremea când făceam legea la aparate, pe ape, planșe etc. Șeful olimpismului, Alin Petrache, nu se sfiește să vorbească chiar de aur, cu entuziamul dar și luciditatea omului de jocuri ce se află (al său rugby revenind după o groază de timp în program, fie numai în varianta în 7), care știe bine cât de greu se obține, însă și ce greutate poate avea o asemenea performanță în sportul pe echipe. Respectele noastre celor ce ne bagă în priza nădejdilor pentru Brazilia!
Respect am zis/scris/tastat? Păi atunci să nu trecem prea ușor peste o altfel de ispravă a unui român. Câți dintre ai noștri fac fapte sau gesturi care ridică în picioare jurnaliștii? Costel Gâlcă tocmai a reușit una ca asta.
Avea dreptul să fie euforic după ce Espanyol întorsese rezultatul cu Bilbao, altfel fiind în cea mai ingrată poziție de antrenor - cu cuțitul la gât, vorba aia. Dar și în acele/aceste momente când își joacă scaunul, poate mai mult de atât, Costelinho a rămas la fel de cumpătat ca pe vremea când îi aplaudam eficiența din schemele Stelei, precum în lunile când a răbdat cu un stoicism incredibil toate câte i-au fost date să îndure pe banca aceleiași echipe până la umilința supremă a îndepărtării de pe ea, în ciuda planurilor îndeplinite. Alții, dacă nu chiar toți confrații, ar fi dedicat victoria celor ce-l plătesc sau susțin. El însă, singurul!, n-a uitat că era ziua mondială a celor cu sindrom Down și le-a închinat acestor bătuți de soartă prețioasele puncte.
Jurnaliștii din Spania l-au aplaudat în picioare pe tehnicianul din aceeași țară în care un coleg al acestuia tocmai și-a arătat disprețul de mârlan față de mass-media, față de o femeie. Nouă nu ne rămâne decât să trecem aici cuvântul Respect alăturat numelui de român care ne face onoare - Costel Gâlcă.
George PLAURIAN