Dacă egalul cu Spania ne-a mai redat ceva iluzii, un meci ca Steaua - ASA ne readuce grabnic cu picioarele pe pământul unui fotbal vai de el (și de noi). Cum adică, tu echipă care nici nu poți concepe să pierzi titlul și cașcavalul european ăl mai gras domini cap-cap jocul, dar bați numai cu ajutorul direct și neprecupețit al unui adversar naiv, de care se lovește mingea ca de-un stâlp de telegraf și doar astfel redevii lider, așteptând vreun calcul greșit al antrenorului prins cu mâța-n sacul pariurilor?!? Și dacă cel mai doctor dintre arbitri diagnostica just simptomele de al doilea cartonaș meritat de fotbalistul scris cu doi de i cum ar fi decurs ostilitățile în restul de vreo 70 de minute?
Pe drept s-a luat Jiji cu mâinile de capul personal și s-a repezit spre cel al lui Reghe, de data asta, duminică seară. Fiindcă trupa ce l-a făcut să-i tremure cugetul și buzunarul până la ultimele fluiere din sezonul trecut a făcut mai degrabă act de prezență, fără intenții reale de construcție, jucătorii săi fiind (limpede de la o poștă, dacă nu chiar de pe satelitul planetei încă suprapopulate) cu gândul la ziua lor de mâine, la alte destinații, că ziua lor de azi e doar o corvoadă: ei semnează condica în L1 pe stomacul gol, clubul mureșan e out din Europa, străbătut de colaps financiar, mai nou și stadionul anunțându-se scos la vânzare - inclusiv băncile tehnice și... pișoarul component al grupului sanitar!
Și Iașul joacă așa, cu cuțitul la gât, având la fel ca Târgu-Mureș un edil care nu-i colonel (pardon, Maior), dar tot în vizorul organelor penale aflat. Numai că formația lui Napoli moare, însă nu se predă, se bate și azi, spre deosebire de ASA, scoțând Europa din capul Craiovei cu scor de forfait, stabilit - amănunt interesant, ușor trecut cu vederea - inclusiv prin aportul consistent al lui Țigănașu, Vasile Gheorghe plus Mihalache, foști elevi ai italianului pe vremea când acesta scotea din anonimat o anume... Astra.
Dar de vrem bucurie în trăiri microbistice trebuie să o căutăm prin alte părți. Prin volei, mai nou, unde CSM București (să ne trăiești!) aduce în țară primul trofeu continental all time la feminin. O performanță ce pare un simplu bacșiș pentru împătimiții exclusiv de fotbal. Însă din acest colț de pagină - mă rog, de net - să ne fie îngăduit să prețuim mult mai mult, măcar la nivelul multelor salarii neplătite, cumulate, din cel mai iubit sport , reușita jucătoarelor Faleș, Cărbuneanu Roșca, Bacșiș (chiar așa o cheamă pe Roxana de pe post de trăgător fals) și a colegelor lor nebăștinașe, aduse inclusiv de prin nordul Europei, unde e cel mai ridicat nivel de trai pământean.
Îmbrățișând aceste fete cu respectuoase gânduri, să folosim momentul pentru o fugară, dar necesară, amintire a perioadei de glorie trăite de voleiul nostru masculin, de finalele continentale disputate între români, de generațiile cu performeri și-n sport, și-n paralel în medicină sau alte domenii intelectuale, de doctorul Ponova, de Drăgan, Horațiu Nicolau, Oros, Dumănoiu, Tutovan etc, etc. Mai bine nostalgi decât în durerea fotbalului, nu?
George PLAURIAN