Se pare că, așa cum cine nu are bătrâni e îndemnat să și - cumpere, tot astfel nici fotbalul nostru nu poate trăi fără conducătorii săi unși cu toate alifiile, fiind probabil condamnat să realizeze schimbarea promisă de noua gardă federală tot și chiar cu maești ai nefăcutelor care au pus zdravăn umărul spre a-l aduce unde a ajuns bietul de el.
Primul de care a avut iarăși imperioasă nevoie un club a fost însuși bătrânul Mitică - acela cu dureri în pălărie. Dat afară de la Liga pe care a păstorit-o amar de vreme, cu autoritatea celui care s-a recunoscut public ca un combinator de vază în vremurile de odinioară (vi-l mai amintiți, să zicem, povestind cu gurița sa cum a întoars echipe de la vestiare, ba chiar și arbitrii care fluieraseră sfârșitul unui meci, deoarece fusese informat că mai trebuie să înscrie niște goluri trupa sa?), DD-ul fotbalului are mai nou post, de onoare, în schema (îmbărligătura) Ligii 1.
Mardeiaș de suporteri neconformi și războinic al stelismului așa cum stăpânul său e unul al însăși luminii indispensabile vieții. MM nici nu și-a ispășit bine perioada de penintență prescrisă de organe că a prins iarăși glas, dovedind că tupeul din fire n-are lecuire oricâte luni sau ani ar fi înăbușit după gratii. Căci cine să se ia de gât cu șumudicii mai abitir decât retrogradatul la rol de director sportiv (bine că nu i se zice poziției respective director fair-play, atunci era clar caz de incompatibilitate)?
Mai proaspătă e vestea revenirii lui Gheorghe. Nu la Vama unde s-a afirmat cu drag și spor, de la care i se trage porecla de notorietate, ci în fotbalul în care s-a vârât grație legăturii cu Mircea Lucescu, singurul său prieten – restul acelora care au crezut în puterea de amiciție a lui Dinu o cam iau la fugă doar când i se pronunță numele. Ultima oară a lucrat la Astra, al cărei patron nu mai știa cum să scape de el, când ar fi descoperit ceva dispariție de neexplicat a unei sume uriașe. DG s-a săturat, iată, să facă numai pe deontologul prin studiori - pe sume frumoase, cum se aude, dar pare-se neîndestulătoare pentru un dandy sexagenar care este - și își anunță reimplicarea direct în fenomen.
Întrebarea care persistă, apropo de aceste reveniri, e pură și simplă: oare așa, pe ideea "la vremuri noi, tot noi", se poate produce schimbarea mult trâmbiță de Burleanu & comp?
George PLAURIAN