Derbyul cât o finală de campionat s-a jucat și între patroni. De la înălțimea palatului său, cel al FCSB ex-Steaua s-a pogorât ante-Giurgiu în sudălmi drept în creștetul jucătorului ce-i ținuse echipa în viață de titlu și a continuat să facă teoria complexă a chibritului de Pipera, tehnico-tactică-filozofică, care i-a asigurat notorietatea de capitalist feroce al fotbalului.
Din fundul beciului în care nu fenomenul căruia i-a inventat un club și două stadioane l-a aruncat, proprietarul Astrei a uitat de mesajele și comportamentul ce-l transformaseră, vorba lui Stoichiță, într-un al doilea Becali, apelând la dreptul pușcăriașului de a telefona doar pentru a-și mobiliza compania prin ceea ce ajunge cel mai sigur la sufletul (și-n contul) prestatorului de act sportiv de Românica.
Tactica deținutului Ioan Niculae a învins-o pe aceea a nu chiar de mult eliberatului Gigi Becali. În frunte cu Alibec, Găman, Morais și ai lor, giurgiuvenii de conjunctură au părut că au mâncat jar după ce au trăit atâta arși la buzunar, dând interzis la joc - prin atitudine, temperament, presiune - deja blazatelor vedete rămase fără urmă de energie din celebrele punguțe vitaminizatoare. FCSB ex-Steaua s-a arătat de-a dreptul neputincioasă joi seară, lângă Dunărea albastră, băgată în corzi întratât încât până și modelul de dăruire care s-a dovedit de multe ori Varela a gafat hotărâtor, impresionând doar prin tăria de a-și recunoaște extraordinar de bărbătește, după meci, rolul "omului negru" în acest derby cât o finală.
Sigur, se poate discuta ce s-ar fi petrecut dacă arbitrul ar fi aplicat la sânge regulamentul și Astra rămânea tocmai fără cel ce avea să fie socotit eroul partidei - care Alibec l-a convins, în fine!, și pe Tata Puiu (Cusurgiu) că-i atacant reprezentativ. Sau cum ar fi pregătit Șumudică meciul carierei altfel decât din postura de prea iertat client al comisiilor autonome. Dar, fără a putea subestima cumva aportul decisiv al celor doi nărăvași, din teren și de lângă acesta, nimeni nu poate lua marele, aproape incredibilul merit al Grupului dăruit Giurgiului de personajul controversat, dar indubitabil iubitor de fotbal, numit Ioan Niculae. Un Grup așa de aproape de a face un cadou nesperat unei urbe care numai de sport nu pare a avea timp și chef. Asta dacă nu cumva se va repeta vreo minune ca-n precedenta ediție. Iată însă că nici Reghe, măcar el, nu mai crede că ulciorul merge de multe ori la apă...