Scrisoare mamei lui Ronaldo

        "Distinta Senhora Dolores Aveiro,

    Vă cer iertare, dar recunosc: nu v-am prețuit pe fiul într-atât de mult precum odinioară pe Eusebio sau Figo. Iar de câte ori îl zăream pe Laszlo Bölöni îmi aminteam de predicția sa, de acum aproape 15 ani, care chiar se adeverise - Cristiano al dumneavoastră devenind unul dintre cei mai scumpi fotbaliști ai lumii -, fără a putea reține dorința de a-i trânti în față compatriotului meu ceva de genul "Ok, ai avut dreptate, însă cu Leo Messi nu se poate compara".

    Turneul final din Franța mi-a arătat însă un alt Ronaldo. Un jucător au o influență uriașă asupra grupului, un pilduitor căpitan de echipă, o vedetă pusă în slujba acesteia - a Portugaliei ajunsă în finală scrâșnind, fără a fura privirile amatorilor de spectacol, dar cu o admirabilă determinare, generată și prin aportul, poate hotărâtor, al lui Cristiano. Am simțit-o, nu râdeți de mine, mai ales înaintea finalei, la intonarea imnurilor. Aveam să observ motivare și pe chipurile unora din legiunea francofonă (că francezi sută la sută erau mai …răruți), însă o asemenea încrâncenare ca la absolut toți portughezii dumneavoastră nu știu când s-a mai putut vedea: cântau din toții rărunchi, cântau și simțeau fiecare cuvânt și acord, scormonind printre ele în căutarea energiei călăuzitoare. Iar când camera a ajuns la ultimul, de fapt primul dintre ei, la căpitan, am trăit un moment unic - Cristiano cânta în timp ce, probabil, visa la ceea ce avea să se întâmple, de vreme ce avea ochii închiși!

    Determinare, dorință și dăruire pentru a izbândi precum în proverbul românesc (ce are sigur echivalent și în folclorul lusitan, doar suntem împreună din ginta latină) "buturuga mică răstoarnă carul mare" - căci, trebuie să recunoașteți, francezii au pornit mari favoriți după ce au eliminat puternica Germanie, fiind și gazde, crezându-se oricum mereu superiori restului lumii. Au păcătuit însă socotind că succesul li se cuvine, că le va aparține și fără calitatea indiscutabilă dovedită în reprize anterioare, preocuparea lor dintâi fiind anihilarea lui Cristiano al dumneavoastră. L-au …rezolvat rapid, nu tactic sau cumva tehnic, ci printr-o intrare la rupere, pe care arbitrul a socotit-o în limitele legilor fotbalistice, așa cum publicul francez a fluierat căderea victimei, considerând-o simulare. Cristiano însă chiar suferea. A forțat, refuzând schimbarea. O dată, și încă o dată. A făcut tot ce poate face un om care vrea să-și împlinească visul - al său și al unei nații întregi. Până la urmă, a trebuit să iasă. Pe targă. În lacrimi, pe care în zadar a dat să le ascundă.

    Atunci ați intervenit imediat dumneavoastră, cu mesajul tulburător pe twitter, publicat și în media din România. Un strigăt de durere de mamă, dar mai ales un mesaj de încurajare pentru Echipă, cumva a la " Regele a murit, trăiască regele". Poate că el a fost citit la pauză de echipa rămasă fără căpitan, poate nu. Cert este că Portugalia a găsit puterea să lupte în continuare, poate și mai stârnită de lovitura aplicată de Payet în genunchiul lui Cristiano, sigur și pentru el, transformându-i lacrimile neputinței în cele cu gustul dulce al izbânzii - una pentru istoria fotbalului.

    Dați-mi voie să vă mulțumesc, Doamnă, pentru tot și să mărturisesc că de acum, de la turneul final din Franța, îl iubesc pe sportivul Cristiano Ronaldo.
    Obrigado, minha senhora!
    Mesajul postat de mama lui Cristiano Ronaldo, imediat după ce aceasta a văzut imaginile faptei care a determinat părăsirea terenului de către starul noii, neașteptate campioane a Europei: "Nu pot să-mi văd fiul așa. Fotbalul înseamnă să șutezi în minge, nu să faci rău adversarului! Fiul meu a părăsit terenul, dar am încredere că naționala noastră poate câștiga. Am încredere că pot ridica trofeul".

El merită citit și recitit. Spune mai mult decât orice comentarii tehnico-tactice.