Unica asemănare între cel mai faimos Ionel și ăl mai discutat/discutabil Gigel din sport rămâne faptul că ambii
amândoi au avere. Orice altă comparație e ca între mere și pere sau, dacă vreți, între tenis și fotbal - o dovedesc inclusiv niște afirmații rostite ieri de împricinați.
Domnului Țiriac îi curge dintotdeauna sportul prin vene și artere. Omului Domnului, cum se declară Becali Gh., i s-a năzărit că are legătură cu
domeniul numai atunci când s-a lăsat convins (Hagi știe, Viorel Păunescu - așișderea!) că fotbalul e un fel de altă vreo altă oaie/vacă de muls.
Ziua de marți l-a arătat pe nea Ion în ceas bun, că doar se simțea ca peștele în apă într-o companie extrem de selectă - Ilie Năstase, Alin Petrache, Elisabeta Lipă, Camelia Potec, Nicu Vlad, Andreea Răducan, ar din partea autorităților primăreasa generală Gabriela Firea, vicepremierul Vasile Dîncu, ministrul Mircea Dumitru etc. Triplul finalist de Cupa Davis și fost președinte al Comitetului condus azi de mult mai tânărul Petrache (manager de soi, deja dovedit, care și-a depășit predecesorii la capitolul atragere de fonduri pentru o mișcare olimpice unde nu banii sunt baiul, cât… sportivii, plus viziunea) a aruncat o foarte spectaculoasă provocare Guvernului: pune pe masă 50 (cincizeci!) de milioane de euro, să procedeze și Executivul la fel, pentru ca bătrâna formatoare de cadre ale sportului ANEF, devenită UNEFS, să nu mai funcționeze "în niște grajduri". O angajare publică surprinzătoare pentru cei ce l-au perceput pe cel mai bogat român drept un campion al
ariciului la buzunar, uitând și de patinoarul ridicat în Otopeni, de alte amenajări marca Ion Țiriac, omul cu așii la propriu sau la figurat.
În aceeași zi, dar la ceas târziu, nu numai rău, nea Jiji a dus mai departe șirul elucubrațiilor caracteristice. Pe de o parte, a recunoscut indirect că Steaua a avut noroc (unul pe nume Stanciu) terminând la egalitate cu o Sparta tare modestă - "Dacă jucam cu o echipă mare, ne dădea 5-6 goluri". Dar și-a (re)etalat imediat întreaga sa filosofie despre fotbal specificând cu patos cum că vizibilele
găuri din lot le va umple numai în caz de calificare, altfel interesul lui vizavi de sportul care i-a adus, la urma-urmei, celebritatea fiind rezumat prin gură proprie: "Ce să fac? Să dau Stelei averea familiei mele?".
Să zicem că acceptăm și ideea aceea cu
banii lui, face ce vrea cu ei. Însă nu cumva averea familiei, măcar proporțiile acesteia (din care se fac, ce-i drept, acte de caritate, în afara sportului) și-o datorează cumva inclusiv fotbalului?!?
Ăstai Becali G. Nu are treabă cu
așii, el e cu
carașii, mulțumindu-se să "investească" doar în jucători la un preț cumva la nivelul costului celui cel mai răspândit pește de la noi comparat cu valoarea de piață a somnului sau scrumbiei, ca să nu mai vorbim de producătorii de icre negre. Dacă așa gândește și face patronul celei mai titrate echipe, să ne mai mirăm că am ajuns unde ne aflăm?!
George PLAURIAN