Mamă-mamă, ce s-au mai repezit
tolontanii să trâmbițeze de la Rio vestea că președintele COSR a părăsit Brazilia, iar fetițele și băieței din studiori să titreze cu litere de-o șchioapă pe ecranele goanei după senzațional cu orice preț că Alin Petrache, gata, pleacă de bună voie și nesilit de nimeni (de parcă-i vorba de tradiționala formulă cu răspuns pozitiv la nunta anului, cu superba Maria Marinescu, designer școlit de la Paris în Beverly Hills, via New York). "Petrache a demisionat", scria, astfel, nu altcumva, pe croll, mai toată după-amiază de ieri, televiziunea care îi oferă lui ex-Mitică de la Ligă ocazii regulate de a a-și spăla imaginea de inculpat/implicat în procese fără număr/fără număr.
Cine să mai fie atent la nuanțele unei declarații, cine să facă umilul gest profesional de a pune mâna pe telefon și a da să afle direct de la sursă ce și cum a vrut să spună proepinentul? S-a prins din zbor cuvântul demisie, s-a vârât acesta în oala fierbinte a tărăboiului provocat în jurul echipamentului cu vopsea neconformă (neuscată) livrat "tricolorilor" și
pac cu el la Răzbelul, că doar suntem în țara lui Nenea Iancu. Iată însă că, procedând la amintitul efort minimal, la o banală convorbire în rețeaua Orange, pot veni în această dimineață să le-o zic în față bibicilor (tot l-am pomenit pe Caragiale) că s-au grăbit să mai ofere o bombă de presă: face un mare fâs aceasta, măi dragilor Mița, Zița sau domn Goe!
Da, cel mai tânăr conducător al forului olimpic nu mai trăiește ca suporter frenetic în tribunele braziliene. Da, s-a repezit spre casă fără să mai aștepte să vadă pe viu dacă i se implinește pe de-a-ntregul visul tainic de realizare a unui bilanț peste așteptările celor mulți, ce anticipau că românașii vor rămâne dincolo de podiumurile de premiere. Acestea sunt realități, în rest – simple speculați. Fiindcă Alin Petrache chiar a ajuns în țară, însă nicidecum pentru a-și scrie demisia: venise la primul semnal că unul dintre copiii familiei are o problemă de sănătate, ivită la mal de mare. Cât despre abandonarea poziției câștigate în disputa electorală cu doi monștri sacri ai sportului nostru, dar nu numai, ca Octavian Belu și Elisabeta Lipă, nici nu se pune problema, stricto senso, în cazul unui tip atât de tenace, care preferă mereu lupta, asumarea riscurilor (ehei, de câte ori nu și-a frânt oasele fostul căpitan de XV reprezentativ...).
Nu, președintele COSR nu a demisionat. A afirmat numai că este gata să-și pună mandatul pe masă, la reuniunea colegilor din conducerea comitetului în care se va face analiza participării românești la Rio, pentru ca aceasta să se facă "fără presiune ierarhică", el însuși avertizând că va rosti adevărul gol-goluț. O simplă nuanță veți putea spune, dar ea dezvăluie, zău așa, cu totul altceva decât s-a trâmbițat pe canalele de la noi, unii dorind parcă neapărat să cadă capul cel mare, fără a conta că nu Petrache este vinovatul primei secete totale a gimnasticii din ultimii 40 (patruzeci) de ani, câți s-au scurs de la Jocurile în care Nadia a scris istoria sărbătorită cu mare fast recent, chiar la Montreal. Asta, ca să punem degetul numai pe rana ce doare cel mai tare și lipsiți de orice pornire de a scuza eventualele greșeli la care poate a fost părtaș managerul cu cei mai mulți bani aduși în preajma disputelor olimpice.
Cât despre meciul de diseară, propun să-l așteptăm amintindu-ne că
balonul e rotund, totuși, și când dai piept cu fotbaliști plătiți, fiecare, cu
căruțe de bani ce ar asigura bugete întregi cluburilor mioritice. În fond, sărbătoare va fi oricum, cumva, când Arena se-anunță luată cu asalt, nu?
George PLAURIAN