S-a isprăvit! Și colo, și dincolo.
S-au dus pe ape, de la Dâmbovița la râul Irwell din Manchester, și ultimele iluzii ale celor care mai puteau avea asemenea dețineri vizavi de prezență în ChL. Și nu că
City a făcut ce era logic să se întâmple, dar a pus și pe tabelă diferența cât casa ce separă valoarea, sub toate fețele ei sportivo-bancare, dintre ea și ceea ce continuăm să credem că se cheamă Steaua. "Ne-au omorât", conchide unu’ ca Tamaș, care a dat cu nasul, plus cramponul, prin patria inventatorilor jocului devenit mai ales business. Umilință declarată l-a pătruns pe patronul din Pipera, toate rugăciunile sale neajuntându-l să scape de intrarea în cartea recordurilor rușinoase, 0-5 acasă nemaînregistrând multipla campioană nicicând, nici măcar când Jiji nu era inventat, iar Gigilică se juca cu oaia-n țărâna mare-mică. Și dacă mai punem la socoteală cele două penaltyuri ratate de ditamai internaționalul argentinian (care Aguero s-a "scos" incredibil prin nu mai puțin de trei goluri), avem dovadă mai impede că mingea e tot rotundă, însă numai când e bătută de echipe de aceeași
talie, de pe aceeași
falie care ne-a rupt de fotbalul mare.
Comentatorii tv glăsuiau la un moment dat despre incisivitatea lui Adi Popa, care a luat ceva față prin (re)cunoscuta-i viteză, calitate ce-l putea propulsa însă, mai nimerit, în lotul de atletism - cine poate ști, poate mai salva cumva din onoarea pierdută
dincolo, la Olimpiadă. Fiindcă e cam gata pentru noi cu Jocurile de la Rio, s-a pus capac și speranțelor legate de lupte (unde sunteți voi, Pîrvulescu, Berceanu, Martinescu, Rusu, Draica, Andrei, Pușcașu ? - ca să pomenim doar cîștigătorii aurului).
Din fruntași în ierarhii pe medalii sau puncte am ajuns la "și alții", dar nici că nu mai trebuia să ne facem vise când un sport-fanion decenii la rând, ca gimnastica, s-a dus în Brazilia cu doar 3 sportivi în loc de două echipe și s-a văzut silit să se mulțumească cu tot atâtea finale pe aparate. Veteranul Drăgulescu a avut, ce-i drept, rezultat de podium, la care a rămas să privească cu jind din cauză de găselniță a unui regulament la care numai specialiștii nu privesc ca vițelul la poartă nouă. Și câte nu mai sunt de spus, și așteptăm să se facă lumină asupra tuturor!
George PLAURIAN