Prea avem preocupări mai serioase, de la recordul transferului lui Nicușor cel (re)devenit Nicolae de Anderlecht până la schemele probate de primul selecționer de import, ca să se dea atenție unei amărâte de restanțe. Dovadă clară: momentul programării acestui meci Steaua - Poli Iași. Dovadă peremptorie: cei 3227 de spectatori rătăciți prin ditamai Arenă.
Și sigur că rezultatul nu reprezintă cine știe ce surpriză când Reghecampf a improvizat cu duiumul. Numai că prea puținele evenimente dintr-un joc parcă al nimănui,
onorat doar din obligație, par mai ales acum, la rece revăzând, un pic cam ciudate.
De-a dreptul bizar e cum a putut să o comită Niță. Oricât am încerca să-l înțelegem că-i, cum a declarat, și el om, supus astfel inevitabil greșelii, golul primit la un șut cuprins de anemie pare desprins din secvență de film cu proști. O gafă de proporții sporite la un portar pe umerii căruia plângeau atâția mâniați de neconvocarea lui "din prima" la lot.
Dar pe Onțel cel mititel (încă așa, devenit major cu patru luni în urmă), oare ce l-a apucat pe el, cu ce l-a supărat căpitanul moldavilor de-a dat să-l trimită la spital? Nici eventuala scuză cu vreo înjurătură de mamă nu-l poate absolvi de păcat pe puștanul înfuriat în zece minute de apariție în preajma lui Bourceanu!
Pe lângă aceste, să le numim, evenimente, ce au marcat nedorit partidă - dacă nu deasupra lor -, rămâne greu de îcadrat în logiciă firească maniera în care trupa lui Napoli a abordat meciul. Să te blindezi cu 5 fundași&4 mijlocași la închidere când prinzi înainte o echipă așa încropită? Să mergi tot pe apărare și noroc chiar în situație de om în plus?? Ba și să-l mai înlocuiești, în superioritate!, pe unicu-ți atacant cu încă un mijlocaș??? Dacă nici asta nu-i ciudățenie...
În condițiile date, acest 1-1 al restanței de campionat nu aduce a punct câștigat în deplasare, ci mai degrabă a două cedate (nu zicem date - nu!) de Poli. Steliștii, în schimb, nu prea au de ce se plângă de rezultat, de vreme ce l-au anticipat ca pe un risc asumat în numele unei cauze nobile precum calificarea în grupă europeană.
George PLAURIAN