Ar fi două moduri de a pune problema după meciul din
muncipiul cu ăl mai înalt primar din spațiul comunitar. Una - să recurgem la spiritul autocritic rămas prin vene, recunoscând că ne-am lăsat duși de valul de domnie (în comportament), democrație (în selecție), euforie (prin constatări superoptimiste vizavi de calitatea jucătorulu român) stârnit de herr Daum, de când a ajuns acesta la marea noastră fotbalistică, albastră rău și căcănie zău. În rezumat, că ne-am înșelat și nimic nu s-a schimbat, în binișor măcar, în evoluția naționalei.
Cealaltă ar fi de ridicat din umeri a "asta e, mâine poate fi mai bine", apăsați de constatarea irefutabilă asupra perioadei prea scurte avute de antrenorul german pentru edificare, acomodare etc. Deci, să fim în poziția agricultorului (gen Porumboiu), prins în etapă de arături de toamnă, pân’ la cules fiind, ehei, vreme bună, cu însămânțări și alte munci ale câmpului.
Pe care s-o alegem? E mai facilă alinierea la grupul celor care abia așteptau neamțul la cotitură. Inclusiv comentatorii tv s-au trezit să strecoare între fraze doveditoare de necunoaștere a sensului cuvintelor/expresiilor ceva despre
pete din cv-ul selecționerului debutant (absolut debutant în asemenea postură), iar postacii s-au repezit să sublinieze absența steliștilor dintre titulari, de parcă Stanciu ar fi plecat de nu știm când, iar Stancu sau Bicfalvi ar fi stranieri din fragedă pruncie. Dar și de a doua variantă e sătul până-n gât microbistul - cât să mai aștepte să facă numai el spectacol, cum au asigurat și clujenii, aseară (păcat de torțele aprinse și petardele trimise)?
Nu prea ține nici cu unul, nici cu altul dintre modurile de abordare pomenite. Crudul adevăr e că reprezentativa a arătat ca o gașcă de cartier ce abia se improvizează, ruptă în două prin tactică și exprimare. Daum a suprins cu formula originală de start, în care însă doar apariția lui Benzar poate să-i fie trecută la plus, experimentul fiind ratat începând de la trimiterea lui Săpunaru pe post de mijlocaș central. Norocul îi putea surâde, totuși, dar cum acesta îi ajută pe ăi mai buni, cel mai scump jucător de pe teren a ales cea mai
ieftină soluție pentru executare de penalty. Păi ce, românii au fost mai buni ca să-i ajute Fortuna?!
Ce s-o mai lungim, mare dreptate a avut toba de carte (nu doar fotbalistică) întrupată în Cornel Dinu, care avertiza că Săpunaru nu-i mijlocaș, convocarea lui Bicfalvi nu se justifică, muntenegrenii vor arăta atitudine de popor ambițios și mai ales asupra unui anume risc - merită să cităm integral fraza: "Jocul pe un teren foarte prost, din punct de vedere al uniformității gazonului, dezavantajează clar echipa care joacă acasă și care trebuie să atace, așa că din acest punct de vedere plecăm cu un handicap". Parcă a văzut meciul dinainte, zău așa!
În rest, lung prileg de vorbe și de ipoteze, iarăși!, într-o grupă în care marea surpriză n-a venit, totuși, ca ploaia, de la Cluj, ci tocmai din Kazakhstan, iar Danemarca a bifat puncte de lideră printr-un nespectaculos dar sănătos 1-0. Să prindem curaj pentru următoarea partidă de acasă, cu Polonia care a făcut doar egal în deplasare sau să ne umplem de griji vizavi de ce poate aștepta la Astana? Acum să-i vedem pe așii în pariuri...
George PLAURIAN