Prea și-a bătut joc de meci și de regulament arbitrul de la Botoșani-Dinamo, prea au fost numeroase alte partide anterioare cu intervenții anapoda de fluier sau fanion ca să nu întrebăm din nou, încă mai apăsat: până când, grecule, până când să ne mai țină privitul nepăsător la darul otrăvit (conform invitației milenare la prudență și atunci când elenii au brațe pline de daruri)?!? Nu e etapă în care să nu se revolte unii sau alții, pe teren sau în tribune, inițiați adânc în tainele fenomenului sau simpli microbiști spre a putea înghiți în sec, într-o
veselie, năstrușniciile, greșelile ori de-a dreptul vicierile de rezultat ale oamenilor păstoriți, de doi ani și restul zile, de acest kir Kiros cu care ne-a cadorisit Burleanu fotbalul!
O spune o lume întreagă, în frunte cu vocile cele mai autorizate în materie - numitul Rusandu
a comis-o tare de tot, mai presus de orice când a dictat penaltyul și eliminarea prin care s-au hotărât înfrângerea echipei lui Andone, dar nu numai. A fluierat băiatul ăsta de ori nu știe, ori face pe fraierul. Neavând cum să-l acuzi direct de trânteală, poți să-l bănui liniștit de neavenire în meserie (vorba lui Porumboiu, "a jucat oină sau altceva", sărăcuțul de el).
Prietenul (mă rog, fostul prieten, plus angajat) al ex-patronului de trupă pentru cupe europene este mai la obiect, el, Ion Crăciunescu, concluzionând conform
gsp: "Este limpede că Rusandu are deficiențe de interpretare. Nu știu ce a căutat o astfel de delegare la un astfel de meci, pentru că asistenții sunt cei care au fost la Euro 2016. De ce nu a fost un arbitru FIFA la centru?". El afirmă, ca oricine nu e subsumat conducerii fortuite a FRF, că e nevoie de altă șefime la CCA, nominalizându-l însă pe Deaconu, care ar trage sforile delegărilor. Ioane, Ioane, dar Vasarass de ce doarme, cu așa seninătate pe un purcoi de bani de la București - nu el e șeful din scripte, răsplătit cât doi-trei deputați sau miniștri autohtoni?
O fi ajutat grecul (nu spunem nu, că prea zic alții cu foc) la pătrunderea de românași în lumea marilor competiții, dar o fi drept să fie plătit numai pentru asta? Numai de reprezentare prin arbitrii ne doare pe noi, însă, când
purcea e moartă-n coteț din Carpați până la fluvii, râuri și gârle, iar colac peste pupăza falimentelor mai răsare (de unde, oare?) câte un Rusandu, rundă de rundă, care fluieră după cum îl taie capul sau, cine știe?, îi trece stomacul.
Așadar, P Â N Ă C Â N D?
George PLAURIAN