Cu toate că a introdus ordinea nemțească, selecționabilii luând la cunoștință ce treabă urmează, ceas cu ceas, de pe ușile propriilor camere, herr Daum e avertizat de specialiștii naționali asupra deranjului mare ceare-l pândește în caz de paș greșit în apropiata
dublă Armenia & Kazahstan. C-așa-i în fotbal, spre sfârșit de 2016, ne temem de cine nici că îndrăznea(au!) să ridice privirile către echipa de acum 22 de ani, care bătea Argentina și rata apropierea de podiumul mondial doar la
loteria penaltyurilor departajatoare - cu un Răducioiu dând a treia ”boabă” suedezilor din 11 meci, dar și cu ditamai Petrescu și Belodedici ratând șansa vieții lor, a unei generații recunoscută, oricum, peste decenii a fi fost ”de aur” într-un istoric reprezentativ lipsit și de vreun bronz al marilor competiții.
Însă nu chestiunea calificării sau, Doamne ferește!, a ratării turneului final de la Răsărit pare preocuparea prioritară a momentului, oamenii din L1 sunt obsedați, ce-i drept cu îndreptățire, de aceea a arbitrului. După ce Radu Petrescu, posesor de ecuson FIFA, s-a alăturat repede-repede lui Rusandu (să vezi și să nu crezi auzului - Lucică asta se afla pe lista candidaților la promovare internațională!) pe lista distrugătorilor de meciuri, F.R.F. a dat comunicat, iar L.P.F. s-a pus pe scris. Dacă federația s-a oprit la oprirea de la delegări a
inculpaților, șeful celălalt, Gino însuși, a trimis depeșă la Burleanu, încunoștințându-l asupra influențării ierarhiei de prestațiile jalnice ale brigăzilor de punere în aplicare a regulamentului. Ba mai mult, se procedează la consultarea cluburilor, propunându-li-se varianta delegării pe bază de computer.
Un glas de conducător, fost jucător între buturile naționalei, s-a făcut auzit pronunțat pro-Vassaros, cum că grecul își justifică remunerația de lux de vreme ce avem reprezentare la mari întreceri - măcar, tocmai! - datorită mult contestatului grup păstorit oficial de grec, dar în care, de fapt, s-ar ocupa Deaconu
de toate cele, conform lui Andone și nu numai lui. Chestiunea e, așadar, departe de a fi limpezită barem la nivel de sfeșnic, că la un far călăuzitor pare imposibil de ajuns în negura ce a învăluit fotbalul mioritic (Feșnic de 26 de primăveri pe noua listă F.I.F.A avem, se caută deci numai un ”s” și gata... sfeșnicul iluminist).
O rază de speranță, dacă nu de lumină, continuă să se întrezărească, totuși, prin liga căreia unii îi cântă deja prohodul. Ea are și nume, mai nou de Screciu, debutant la 16 anișori și 8 luni(șoare), titular de
under 17 care a impresionat în meciul victorios cu Polonia (bine că la vârsta asta îi mai batem pe
leșii ce ne dau frisoane în grupa seniorilor, mai ales apăsați de amintirea unui 1-4 din amical de acum 3 ani, ce-i drept necuprins în palmares oficial). Iacătă, muică, Oltenia mata’ continuă să
producă, cu tot războiul care nu se mai sfârșește prin Craiova, care a mai lansat în acest sezon un Vlădoiu, un Manea - cărora le dorim să dovedească talent și
ambâț pe măsura numelor intrate, grație omonimilor înaintași, în galeria figurilor de seamă.
Raza asta - întinsă de la Benzar, Marin sau Hagi II până la alde Screciu - ne mai ține aproape de
fenomen, că altfel bizareriile (nu zic potlogăriile!) arbitrajului ne-ar fi ca o bomboană pe coliva iubirii de fotbal...
George PLAURIAN