Ciudată seară de EL în ce ne privește. Asta ca microbiști discutând, altfel vreun parior care-și forțează norocul și joacă fără a avea treabă cu analiza strict fotbalistică putând să fi dat lovitura.
Cine și pe ce bază să fi așteptat ceva bun de la campioana unei mari neiubiri, demonstrată în Ploieștiul pentru care totul începe și se sfârșește cu Petrolul, apoi în Giurgiul căruia nici măcar trofeele ce i-au picat din cer nu i-a retrezit cheful de fotbal? Antrenor care se declară umilit și-și caută de lucru prin alte părți, un lot decimat de vânzări din care jucătorii rămași pe meterezele rău șubrezite nu se aleg cu nimic - prea mare deranj la Astra ca să mai intereseze pe cineva meciul de la Plzen. Iacătă însă că iepurele chiar sare de unde nu se așteaptă vânătorul pornit după vulpi! Dată ca victimă sigură înainte de Cehia după orice criteriu logic, trupa ce i-a mai rămas lui Șumudică a și jucat mai inspirat decât în toată toamna asta, a și bătut în deplasare europeană, nu la Voluntari sau pe unde umblă câinii cu covrigei în coadă.
Surpriza asta ce se revarsă abundent precum Dunărea lângă care i-a fost dat Astrei să ajungă nu poate fi redusă la doi jucători, dar e limpede că fără Alibec (acontat de Steaua) și Budescu (revenit într-un picior din China ce a mai salvat bugetul campioanei) nu prea avea cum să se nască măcar faza care a turnat plumb în picioarele gazdelor. Acțiunea de la primul gol a fost o bijuterie rar vizibilă prin fotbalul nostru cel mult insolvent. Cu Boubacar pe post de furnică harnică și bătăioasă, cu Budescu în rol de dirijor de rasă și Alibec în avanpost mai fusese o fază de gol înainte de această splendoare de dinaintea pauzei, în care Costică nu s-a mai arătat doar inspirat, ci de-a dreptul magistral prin pasa ce l-a pus pe Denis în situația de a i-o plăti lui Daum pentru netitularizare. Presingul strașnic de după reușita supraponderalilor a dus și la un al doilea (auto) gol, adversara - deloc oarecare - a marcat doar din penalty și numai din reluare, Lung respingând lovitura, deci victoria la Viktoria acasă nu se discută. E de admirat, mai greu de explicat în contextul dat.
În schimb, Steaua n-a izbutit mai mult de un egal, și ăla cu emoții, cu un Niță salvator, care va spori corul contestatarilor selecționerului străin. Dacă nici FC Zurich n-a fost pâinea de mâncat pentru asigurarea burții de primăvară europeană, atunci chiar că trebuie să facem ciocu’ mic, mic de tot, și să nu mai pretindem, dar deloc!, vreo comparație favorabilă vicecampioanei României vizavi de ligi secunde din Elveția (și până pe sinteticul desuet din Kazahstan). Galerie s-a prezentat, ocazii au fost - Popa s-a jucat cu ele, pătruns și de ghinion -, Golubović și-a făcut în premieră treaba, însă... la ce au folosit toate astea? De doi ani nu mai știe Steaua ce e aceea victorie în cupele care contează, constatarea-i alarmantă și nu are cum să fie atenuată de promisiunile patronului și antrenorului că la primăvară va fi cald pentru ei prin victorie la Zürich.
Deocamdată, Becali Gh. continuă să facă pe optimistul, dar nu-i tresaltă, oare, inimioara când aude că fostul său angajat Rusescu a dat două din două lui Villarreal? A, pardon, aproape că uitasem, pentru preacucernic doar banii contează...
George PLAURIAN