Dacă nu cel mai frumos, valoros, măcar cel mai spectaculos din tot sezonul a fost acest meci Astra - Dinamo. 7 goluri și cam tot atâtea ratări care mai de care. Demonstrații de virtuozitate ale "bătrânilor" Budescu, Filipe Teixeira, plus Alibec, ajunși într-o urbe care nu-i merită, fotbalul părând în Giurgiul de azi la fel de popular ca leapșa pe ouate. "Dublă" Daniel Popa, gol după lungă secetă de toamnă pentru
Bizon și o victorie dinamovistă care l-a făcut pe Andone să mai și surâdă după atâta perioadă de contestare și lacrimile de dinaintea partidei. Pentru că ieri s-a jucat fotbal printre lacrimi, iar dacă s-a izbutit un spectacol cum rar ne e dat să vedem pe la noi, fie numai în Cupa Ligii, nu putea să fie un mai emoționant omagiu adus jucătorului din
Generația de aur care nu a mai apucat să privească un joc ca pe vremea sa.
Puteai să-l admiri sau nu, dar sigur îl respectai pentru cum se bătea pentru pâinea lui de fundaș-luptător cum puțini au avut naționala, Steaua, ca nu prea mulți chiar pe la spanioli sau scoțieni. Era omul care făcea să zâmbească și firul de iarbă, dar când îl călca având treabă, adică meci, numai adversar să nu-i fi fost celui care care dădea absolut tot din stânca de fier cu care fusese dăruit, pentru a-și apăra
și nevoile, și neamul.
Punea suflet în tot ce făcea, iar când se simțea nedreptățit trebuia să te ferești din calea sa. Prea pătimaș fiind astfel, a suferit cumplit de nedreptatea care a crezut că i s-a făcut (și multă lume i-a dat dreptate) prin înlăturarea lui de la federația pentru care a făcut incomparabil mai mult decât toți cei ce l-au lăsat fără slujbă - moment pare-se decisiv pentru pornirea inimii sale neștiutoare de teamă într-un ritm nebun, până la oprirea bruscă, fatală, la numai 44 de ani.
Daniel Prodan a cufundat în tristețe lumea sportului, nu doar de la noi. Dar zâmbetul unei seri reci de noiembrie, adus de jocul de la Giurgiu fotbalului pe care Didi l-a iubit cu patimă unică, e parcă desprins de pe figura-i săgalnică de responsabil cu buna dispoziție. Și sigur vine ca un omagiu adus lui Tătuca din Satu Mare, grăbit să plece către o lume mai dreaptă. Odihnească-se în pace!
George PLAURIAN