Nu avem de unde ști ce indicații - precis prețioase - mai au de dat Reghe și
Șumi în ultimele ore care despart Steaua și Astra de primăvara europeană. Dar dacă ar binevoi să plece urechea la o sugestie (că sfaturi nu-și permit dumnealor să primească) nevinovată de iubitor de sport, nu doar de fotbal, atunci i-am îndemna ca în loc de plimbare sau în vreo pauză din program să le pună băieților caseta unei meci al fetelor.
Ar putea fi imagini cu o Adina și-o Andreea, junioarele care tocmai au uimit lumea - de la Cape Town până în China și de acolo în sus - cu titlul mondial "furat" japonezelor într-un joc eminamente asiatic, numit tenis de masă, zis ping-pong. Iar de le pare mult prea măruntă mingea de celuloid pentru treaba lor bineînțeles mai importantă, măreață, profitabilă, atunci onor
fotbaliatorilor le pică nemaipomenit la moral măcar să vadă cu ochișorii lor cum se răstoană carul mare de către buturuga mică. Fiindcă Rusia este în handbalul feminin un pic, acolo, peste ceea ce reprezintă Villarreal sau Roma în sportul-rege.
Că are patru trofee la C.M., mă rog, și alții (adică noi) am fost cu băieții acolo, foarte sus - și ce am ajuns... Însă eternul selecționer Trefilov și
devocikile sale au mers în Suedia cu aur olimpic la gâturile lor zdravene, medaliile fiind bătute în prețiosul medal nu mai departe decât anul acesta. Păi ce laureată en titre a competiției supreme mai prinde o reprezentativă a României s-o bată? Și în câte operațiuni ne punem cu Rusia (că nici cu palma pe umăr nu ne prea putem permite să batem
emisarii lui Putin)?
Handbalistele au izbutit minunea. Victorie ca-n romanul lui Dumas
ăl bătrân - după douăzeci de ani. Și nu la vreun Trofeu Carpați, ci la treabă absolut oficială, campionat european. Și după o înfrângere, la Norvegia, după care nu puțini s-au grăbit să le cânte prohodul singurelor doamne și domnișoare care țin sus Tricolorul în sporturile (pure) de echipă.
Câți putem jura cu mâna în dreptul cordului că știam cine-i această Denisa Dedu, foarte tânăra, frumoasa nebunatică pe care presa nu se sfiește să o eticheteze acum ca apărând "de pe altă planetă", "fenomenală", "magnifică"? Simplul act de a o titulariza în dauna excepționalei Paula Ungureanu a părut de domeniul curajului dus până la limita extremă a riscului - deci, e o chestiune ce ține de antrenori. Tot așa cum revitalizarea apărării cam prea visătoare contra nordicelor se leagă de priceperea tehnicienilor de a umbla la așezare pe semicerc, dar și la psihic. Iar soluția găsită de a mai lua din greul pus mereu pe umerii Cristinei Neagu, prin insistența
pe și
din partea Elizei Buceschi - fiica antrenorului secund al naționalei a marcat tot 7, ca și supervedeta noastră - a fost o altă "găselniță" a celor de la cârmă. E cazul, deci, să ne scoatem pălăriile înaintea oamenilor aduși cu numai două luni în urmă: Ambrosio José Martín Cedres (antrenorul anului în 2013 şi 2014, câştigător de două ori a Ligii Campionilor), Costică Buceschi, Jaume Fort Mauri, acesta din urmă fiind
responsabilul cu apariția Denisei "de pe altă planetă".
Să ne bucurăm, măcar până diseară, poate și pe mai departe, dacă Steaua și Astra vor fi învățat ceva din lecția servită de handbaliste, iar acestea vor fi mâine carul mare care ce nu este răsturnat de buturuga mică, Croația. Sărutăm mânușițele, fetelor, și gracias & mulțumim, domnilor!
George PLAURIAN