În anul 2012 antrenorul Cristian Pustai alegea pentru lotul Gazului Metan un albanez, care nu mai jucase la nivel profesionist niciodată. Era Azdren Llullaku, pentru care transferul în România a însemnat începutul fotbalului adevărat şi posibilitatea de a renunţa la muncă de la restaurant, pe care o facea în Italia, în paralel cu meciurile din Serie C. Cele 16 goluri din acest sezon de Liga 1 i-au schimbat din nou viaţa şi din punct de vedere financiar. O semnătură pe contractul de 40.000 de euro pe lună, oferit de Astana, l-au făcut pe Llullaku să câştige din ianuarie cât lua într-un an la Mediaş. Conform
Pro Sport, albanezul spune că a fost asaltat de oferte şi că Steaua sau Dinamo n-au îndrăznit să intre cu adevărat în competiţie şi povesteşte cu ce a rămas din experienţa româneasc, cine au fost cei mai "fotbalişti" cu care s-a duelat şi pe cine vede golgheter în lipsa lui.
► Ce te-a făcut să alegi Astana?
E o echipă care va participa în competiţiile europene şi nu ascund că şi partea financiară a avut un rol fundamental în alegerea mea.
► E o echipă bogată. Ce te-a impresionat acolo?
Voi începe pregătirea pe 15 ianuarie, când mergem în Dubai şi o să am atunci ocazia să îmi cunosc colegii şi tot ce înseamnă Astana. Sunt interesat doar de partea sportivă şi ceea ce înseamnă fotbal, restul nu mă prea interesează.
► De unde ai mai avut oferte?
Am mai avut destule oferte. Din Turcia, Belgia, Polonia, dar şi de mai departe, China sau Japonia. Mă bucur însă că am ales Astana.
► Steaua sau Dinamo te-au căutat?
Am avut ceva discuţii, dar nimic concret.
► Cum e să treci la un salar de 12 ori mai mare decât la Gaz Metan?
E un vis devenit realitate, faptul că pot să-mi ajut familia.
► Poţi să câştigi "Gheata de Aur"?
Eu sper să mai marchez goluri. "Gheata de Aur" e ceva mare şi foarte greu de atins şi din cauza coeficientului de ţară şi pentru că sunt jucători în faţă de valoare mult mai mare decât mine.
► 2016 a fost un an perfect pentru tine. Ce mai poţi să speri de la 2017?
Sper la o calificare în Champions League. Ăsta e visul fiecărui jucători şi sper să se îndeplinească.
► Cu ce amintiri rămâi din România?
Amintiri frumoase şi multe cuvinte de mulţumire. Am cunoscut persoane bune, cu suflet bun şi jucători de valoare. Mediaşul şi Gazul vor rămâne întotdeauna a doua casă pentru mine.
► Cine a fost cel mai bun fundaş pe care l-ai întâlnit în Liga 1 şi cel mai bun antrenor?
Săpunaru şi Tamaş sunt cei mai buni fundaşi. Ca antrenor, pentru mine va rămâne întotdeauna Pustai. El a ştiut să scoată din mine toată valoarea pe care o am. Pentru mine e mai mult decât un antrenor.
► Gazul prinde play-off-ul fără Llullaku?
Sper că da. Sunt jucători de mare calitate şi un grup frumos acolo. Eu am reuşit ce am reuşit datorită colegilor şi grupului.
► Cine va fi golgheter în Liga 1, în lipsa ta?
Sper să rămân tot eu, dar nu mi-ar părea rău dacă va fi Bud sau Axente. Ambii sunt prietenii mei şi m-aş bucura pentru ei.