Daniel Prodan,
Teofil Codreanu,
Patrick Ekeng (decedat pe teren),
Vasile Sfetcu,
Constantin Frățilă,
Constantin Stroe și acum
Jean Pădureanu - cu toții au îndoliat acest an al fotbalului nostru. Primii cinci au fost jucători emblematici pentru echipele lor, Didi fiind chiar component al
generației de aur. Ceilalți doi s-au aflat la șefia unor cluburi importante, piteșteanul făcând-o însă în paralel cu principala sa ocupație, de director general la Dacia. Conducător de fotbal pursânge a fost Tata Jean. De fapt, ultimul mare conducător, din "stirpea" lui Ion Alecsandrescu...
Consăteanul lui
nea Mărin - celebrul personaj interpretat de marele actor Amza Pellea, născut de asemenea în Băilești - a ajuns la Bistrița ca jucător, trecut și pe la CCA, precursoarea Stelei. Legenda spune că, ajuns în gară la Sărățel, unde era așteptat de o birjă, a tras adânc în piept aerul Ardealului și a exclamat "Eu de aici nu mai plec". Și nu a mai plecat, devenind nu numai cel mai ardelean dintre olteni, dar și artizanul Gloriei locale, căreia i-a devenit vicepreședinte când încă mai juca, apoi președinte la promovarea, din 1990, pentru o prezență de 21 de ani neîntrerupți în primul eșalon. O Cupă a României plus o finală a acestei competiții, un loc 3 (2003) în campionat, participarea în cupe continentale, promovarea unor jucători ca Viorel Moldovan sunt "vârfurile" unei cariere în care a mai activat și ca președinte la Rapid.
Jean Pădureanu a făcut și bune, și rele. A fost socotit unul dintre
stâlpii Cooperativei, prin care se aranjau meciuri și se stabileau echipele retrogradate. A fost condamnat în "Dosarul transferurilor", fiind însă singurul din acel lot care nu a profitat personal din operațiunile ilegale, oferind el însuși, acum câțiva ani, explicația faptului că avea să moară - cum a și murit joi noapte - sărac, pe un pat de spital: "Cum să nu fi putut să mă îmbogăţesc? Nu regret însă că n-am făcut-o. Cu 25-30 de ani în urmă, tot pe acest motiv a divorţat soţia de mine. N-am avut copii şi mi-a pus problema asta: să pun pentru ziua de mâine. "Cooperativa?" Erau invidioşi. Ziceau "Uite unde au ajuns ţăranii ăştia de la Bistriţa!" şi începeau să înflorească între ei că Pădureanu a făcut-o pe aia, a făcut-o pe aia… poveşti. Ce-am făcut rău au fost doar nişte reciprocităţi. Au fost fără bani, fără nimic. Cu asta am greşit. Aşa erau vremurile. Gloria le-a început? Le-au făcut cluburile mari. Dacă alţii reuşeau să ia campionate şi cupe trebuia să copiez ceva. Nu a existat "Cooperativă". Astea sunt poveşti. În "Cooperativă" trebuiau să fie 5-6 inşi. Nu puteai să satisfaci problemele tuturor. Am făcut şi prostii, dar nu am luat bani niciodată! Nu sunt un ţepar. Urăsc ţeparii! Când vedeam că jucătorii se înţeleg între ei pe teren pentru că le convenea un rezultat, nu mă mai băgam. Am pus mult suflet. Asta în primul rând. Echipa asta a fost sufletul meu. Nu m-am ţinut de găinării financiare, nu mi-am însuşit bani din transferuri".
Pentru faptele rele, câte or fi fost ele, a plătit cu vârf și îndesat, regimul de detenție pricinuindu-i agravarea bolilor și grăbindu-i sfârșitul. Pentru cele bune, rămâne istoria frumoasă a unui club, numele dat stadionului din Bistrița și amintirea unui om cu anvergură indubitabilă și o carismă aparte, care i-a și atras supranumele de Lordul fotbalului nostru. Dumnezeu să-l ierte!
George PLAURIAN