Sunt bune la ceva și codurile astea, de la galben la roșu, care ne bântuie începutul de an - recte viscolul și zăpezile provocatoare, altfel, de teribile dureri de cap, de tendoane, prin gospodării și buzunare. În fotbal și sport în general ele cad din cer peste creștele decidente-emanatoare de programe și programări făcute în fierbințeala minților ce ignoră realitățile geografice, climatice, politice, sociale, contextuale.
Iată, peste mai puțin de-o lună trebuie să reînceapă
bâlciul Ligii 1, că numai spectacol sportiv nu se poate numi ceea ce s-a petrecut în ultimele etape din 2016, când preocuparea de căpătâi a fotbalistului de la noi devenise să iasă întreg (nevătămat) de pe terenurile bune doar pentru transformarea în patinoare, dacă nu chiar în locuri de pescuit, eventual, la copcă. Poate crede cineva că ele vor fi mai prietenoase la debut de februarie, adică peste patru săptămâni de la codul roșu de ninsoare viscolită și alte urgii?!
Alungate care încotro, după cum le țin curerile (bugetele), spre zone mai blânde
dpv climateric, divizionarele au asigurat riscul de a se întoarce de la căldurică în același decor hibernal, ce le va submina iute eventualele acumulări din actuala perioadă de pregătire. La ce bun, atunci, să se arunce vagile urme de resurse financiare în cele
Antalii? Doar fiindcă așa au vrut mușchii gândirii gânditorilor din fruntea forurilor, cu calendarul lor competițional care nu ia seama nici la realitățile spațiului geografic, nici la cele strict fotbalistice, plus cadrul economic-social?!?
Zăpezile și viscolirile momentului cer vehement trezirea, dau deșteptarea din somnul viselor fantasmagorice despre calendarul competițional pe trei fronturi care poate asigura participare onorabilă la nivel internațional din partea cluburilor și a selecționatelor! OK, să zicem, s-a încercat și formula asta, dar cum eșecul ei s-a arătat fără întârziere, tot de îndată se cere trecerea la un sistem efectiv realist, concurențial, scutit de imaginea înfiorător de multiplicată a fotbalului jucat în fața tribunelor goale!
George PLAURIAN