Gata, asta e, numai mâine nu-i poimâine, reîncepe! Cu terenuri pe care la ora asta încă se lăfăie zăpada, dar care - sigur că da! - vor fi numai bune de arat cu crampoanele pe ele, de vineri spre primăvară şi mai încolo de ea. Se vor pune la punct ele, fie prin destoinicie managerială (de pildă, clujenii procedează la dat drumul instalaţiei de căldură cu pătura groasă de nea încă deasupra ierbii) sau dăruire a la olteni, suporterii craioveni îndemnându-se între ei să pună mâna pe lopată dacă vor să arate cât se bucură ’mnealor de rămânerea crudului căpitan Ivan, pentru care a fost refuzată ditamai oferta, cam cât tocmai luară
inamicii bucureşteni pe doi internaţionali la un loc.
Bine-bine, reîncepe, dar ce anume? Se vede de la o poştă, se simte şi constată de oricine, chiar până în sinea
capului federal, că se reînnoadă un campionat mai anemic decât ţânţarul neospătat , unul la limita subzistenţei, pe care nişte cluburi sunt gata-gata să o treacă, spre faliment şi încă mai în jos. Valorile (cât de cât) confirmate s-au rărit de-a binelea în iarna asta haină, întărind
legiunile române de la turci sau belgieni, mai ales. Dinamo pare cea mai în pierdere în acest moment, cu un raport de 1-3, înainte de meciul cu neaşteptata pretendentă (îndrituită) la titlu - dar Andone nu se dă bătut, speră încă să găsească cheia pentru play-off chiar împotriva lui Hagi. Iar trupa aceea ce nu mai ştim cum se va numi, însă sigur va fi în cu totul altă formulă de bază, a făcut-o iarăşi
lată în stagiul de pregătire, renunţând la ultimul joc preconizat, probabil ca să mărească proporţiile bilanţului, de doar una victorie.
Câţi vor mai popula, oare, tribunele în asemenea împrejurări, de vreme schimbătoare şi valoare descrescătoare? Fanii
de meserie - împărţiţi oricum în tabere mai multe decât numărul competitoarelor - au preocupări mai serioase, putând fi zăriţi nu mai departe decât aseară în faţa Guvernului, executând acel mobilizator „cine nu sare...”, obişnuit prin tribune. Poate dintre ceilalţi, microbişti oarecare? Să o dorim, deşi ne cam îndoim. Să vedem, numai mâine nu-i poimâine!
George PLAURIAN