Cât ai fi de fan al
Barçei - cum mă declar de niște zeci de anișori, acolo, de când am simțit că fotbalul se
respiră altfel pe Camp Nou -, tot trebuie să te fi frecat bine de tot pe ochișori, la trezirea de după noaptea de vis. Chiar a fost posibil la nivelul ăsta, să fie Luis Enrique mai ceva decât Baba Vanga, de a prezis el și calificarea de la 0-4, și că trupa sa va da șase?!? La ce le-a folosit lui Di Maria, eroul din tur, și coechipierilor momirea dinspre șeici de una bucată milion de euroi (per căciulă) în caz de apărarea a extraordinarului avantaj luat pe Parc des Princes?
Uimirea-i mare,
remontada nu are precedent, echipa franceză fiind în "sferturi" cu doar două minute până la epuizarea celor 90 din carte, când era 1-3 și zarurile păreau aruncate încă de la Paris. Să dai trei goluri în nimicul regulamentar rămas și-n prelungiri se arăta de tărâmul imposibilului. Dar dacă și Real este club mare, dacă au și nemții trupe tari, în stare să dea căruțe de goluri și-n marea competiție, FC Barcelona e unică - "această echipă există pentru astfel de meciuri", cum formidabil a definit-o Sergi Roberto, fundașul trimis în teren în ultimul sfert de oră, pentru a intra în istorie prin golul de la faza de pe urmă a disputei aproape ireale. O fază pornită din gheata unui fotbalist care nu poate fi decât genial de vreme ce i-a luat acum
fața lui Messi. E același Neymar da Silva Santos Junior care a determinat finalul epocal prin golurile sale.
Da, nu am visat, chiar am văzut cu ochii noștri minunea de aseară. Fiți fani ai Realului, ai mașinăriilor germane, ai cui vă-ndrumă tradiția sau simțirea, dar măcar acum recunoașteți că fără
Barça fotbalul ar fi mult mai sărac. Pentru ea și pentru extraordinarii săi suporteri, imposibilul nu există, iată!
George PLAURIAN
George PLAURIAN