Biata ex-Steaua, nu i-a fost dat ei să stea prea mult cocoțată-n fruntea ce-i părea, mai ieri, predestinată! Și ce chef de ironie a la finul său dinamovist îl pătrunsese pe patronul din Pipera, cum cerea el restului lumii liniște pentru pregătirea de Cupa Campionilor, mai ales că deznodământul meciului campioanelor, din ajunul aceluia din orășelul cu nume de poet latin, îi dădea apă la moară: învinsa din prima etapă (echipa salvată de un investitor puternic, dar care, zicea Becali, nu se poate pune cu el), CFR deci, a rupt lanțul invincibilității de vreme recentă a laureatei en-titre. Astra s-a trezit în jocul de la Cluj-Napoca și fără portarul titular Lung, și cu Șumudică redus - nu fără circul de rigoare - la postura de spectator de către un Colțescu ajuns acum, Dumnezeule!, mai arbitru decât Porumboiu prin statistici (dar dacă oltenașul aplica regulamentul și asupra lui Budescu, care și-a ieșit rău din fire, vă imaginați ce comedie urma?).
Ehei, dragii moșului, și-n ce vrie intrase mulțimea care vedea blat etern între altă pereche naș-fin, de se ajunsese până la o cerere-somație publică de neîngenunchiere a lui Hagi! Iacată însă că Viitorul a bătut. Clar! Să-i vedem acum pe suspicioșii de meserie, nu cumva or strecura printre dinți vreo aluzie de mers la bara-bara, ca să uzităm o formulă din vocabularul lăsat nouă moștenire de-un fost șef de ligă?! Argumente ar fi, cumva-cumva.
Păi cum de i s-a pus așa repede pata tocmai celui mai experimentat jucător, de s-a iscălit cu crampoanele pe tibia mai neînsemnatului Purece, lăsându-și el, Tamaș, trupa fără fundaș central de meserie certă după un sfert de oră și un pic? Sau câtă amețeală să-l fi putut cuprinde pe Niță la primirea veștii chemării la lot de s-a transformat din salvator, în alte destule ocazii, în ditamai gafeur aseară ?!
Gura lumii fiind, se știe, prea slobodă, nu au decât să mai născocească unii câte-n lună și în stele (inclusiv în cele care, pe moment, nu mai au drept legal să se cheme chiar astfel). Ce mai contează, de-acum e limpede că titlul chiar se joacă, că Hagi nu se joacă de-a campionatul: bijuteria pe care a creat-o într-o așezare mult sub pretențiile unui Târgu Mureș - unde, de aici comparația, fotbalul a devenit practicat în orezărie - chiar poate căpăta strălucire! Iar după cum a gestionat realitatea derbyului, de la darul neașteptat al primirii superiorității numerice la efectuarea schimbărilor, el a pus altă cărămidă la soclul care-l anunță posibil suveran (și) printre antrenorii noștri.
George PLAURIAN
George PLAURIAN