De ce ne-a fost frică n-am scăpat. De jocul ăla în dorul lelii, adică, mai degrabă la-ntâmplare și fără cugetare - una realistă, nu cu schimbare de sistem care, vorba lui Răducioiu, nu oferă mai multe șanse de fructificare, ci îi fac pe belgienii noștri să se simtă precum elevii prinși cu lecția neînvățată.
Prima repriză a mai fost cum a fost, tricolorii părând că se simt chiar ca acasă, la Cluj-Napoca, cu cei exact 26.895 de spectatori în spate (din care trebuie însă să scădem gașca federală cea huiduită - priviți fotografia acesteia publicată de gsp și spuneți repede, rugăm frumos, cum îi cheamă pe "conducătorii" actuali ai fotbalului, cine-s ei, pe cine reprezintă). Iar dacă Keserü își făcea treaba nu cu cine știe ce inspirație divină, ci măcar așa cum și-o îndeplinește la bulgari, altfel se putea scrie istoria acestei noi confruntări cu caracter decisiv în compania aceleeași adversare de care se leagă și amintire de izbândă memorabilă, și ratarea unei calificări ca-n filme cu proști. O Danemarcă, nimic de zis, mai solidă decât trupa română, a avut și ea ratări mari, dar nu s-a arătat nicicum mai brează decât predecesoarea din neuitatul noiembrie 1989 (așa cum anticipam, de altfel, în aceste coloane).
Limitele naționalei ni s-au reliefat pe de-a-ntregul după pauză. Și prin orbecăiala celor din teren (doar Benzar a avut... busola la el), și din lipsa de inspirație a băncii tehnice. Schimbările efectuate au fost biete frecții la picior de lemn, fiind "sărit" tocmai jucătorul care a luminat drumul revenirii Astrei la un statut demn de campioană en titre. Poate că el, Budescu, o fi fost prins iarăși cu depășire la cântar ori s-o fi uitat urât în ochii celor din staff, însă oricum ar fi ignorarea uneia dintre puținele vedete incontestabile din Liga 1 (dacă nu chiar number one) reprezintă o hotărâre ciudată a lui Herr Daum. Așa cum s-a dovedit însăși alegerea sistemului, chipurile decisă pentru un plus ofensiv, concret încheiată cu al patrulea meci la rând în care naționala rămâne sub semnul aceluiași mare 0 - or, fără gol, Rusia e și mai departe azi decât era ieri până spre seară. Fiindcă acest punct pare mai mic și decât primarul orașului-gazdă, cele ce, să zicem, pot veni în deplasările care urmează putând clasa România pe un loc 2 care nu menține însă automat în lupta calificării, dat fiind coeficientul modest al grupei.