Sigur că înaintea unei etape în care se-ntâlnesc primele două clasate, pe meciul lor se fac mai toate calculele și pariurile, la fel de limpede fiind și faptul că doar victoria Viitorului mai menține înaltă tensiunea în play-off. Dar până luni sunt, totuși, partidele de câte o unică variantă - trei puncte în deplasare - pentru ca atât CFR, cât și Dinamo să mai joace cărțile mari ale ediției.
În context, e de luat seamă - pentru a face prinsoare cu șanse de câștig pe întâlnirea de astăzi - și la declarațiile celor doi antrenori. În vreme ce Șumudică își afirmă deschis lipsa de griji, urmând să-și conserve titulari pentru semifinala de Cupă ce poate aduce Astrei un traseu mai lesnicios în vara europeană, Miriuță e tranșant: ori ia titlul, ori își face valiza de la Cluj-Napoca...
Cluj-Napoca? A, da, e vorba de urbea în care se desfășoară un eveniment mult mai semnificativ pentru tot sportul românesc decât orice șut, și gol, și arbitraj aiuritor. Ne-a mai băgat lumea în seamă, ne-a mai dat să organizăm o mare competiție, după ce în gimnastică a trebuit să așteptăm decenii, iar în general lipsa infrastructurii a cam scos România de pe harta întrecerilor de înalt nivel internațional (parcă Nicu Vlad, cu halterele lui, a fost cel ce a spart gheața după ani și ani).
Onoarea-i... onorată de clujeni prin public numeros și nezgârcit în aplauze pentru oricare concurent le merită, indiferent de unde vine el. Bravo lor! Atâta doar că entuziasmul și fair-playul nu pot ține loc și de acoperiș prin care să nu pătrundă ploaia în sala de antrenament. După cum complimentele primite din partea unor mari campioni (grecul Petrounias nu a uitat că "Primul mare pas al gimnasticii mondiale a început din România, prin Nadia, ea a primit primul 10 perfect, a fost ceva extraordinar, nimeni nu credea că este posibil aşa ceva") ne răscolesc și mai abitir în durerea noastră, de dăruiți ani în șir, decenii, cu succese pe oriunde în lumea largă: ce am fost și ce-am ajuns acum, acasă, unde debutantele ne cad de pe aparate și coboară vertiginos în ierarhia europeană la individual compus, iar șansele de medalii la aparate se numără, pentru băieți și fete laolaltă, pe degetele unei singure mâini...
În vreme ce noi am cedat pasul, țări care nu contau pe vremea Nadiei, Laviniei, Simonei, Andreei și atâtor altora - inclusiv a lui Dan sau Marius - au investit, au construit și, iată, bulversează topurile, ba chiar și teoriile : proapăta campioană continentală face premieră nu numai pentru Marea Britanie, dar și în gândirea procesului de selecție, fizicul impunător al lui Ellie Downie nefiind nicidecum de Miss, darămite de silfidele cu care ne-a obișnuit gimnastica. Ce să-i faci, lumea e în continuă schimbare...
George PLAURIAN